dragostea
îmi taie piatra sufletului
diamant
în montura trupului tău
rotit
cald şi umed peste mine
un
copil de vânt îşi trece degetele prin părul tău de
umbre
care se încolăcesc pe şoldurile
acestei
amieze fugărite peste dune
albatroşii
ridică marea în ciocuri de un colţ
şi
o poartă departe
departe
în
timpul care se face seară şi nod
şi
desfacere sub pleoape
privesc faleza cum se surpă
în
mine creşte o mână dintr-o sămânţă
şi-mi
strânge inima nemilos şi rece
tu
ai zburat cu celelalte păsări
tu
ai înotat cu ceilalţi peşti
eu
încep să plâng ceva
o
mare
