ai putea să mai stai
fiinţa mea îşi caută culcuş în tine
ochilor mei le e somn şi abur
cafeaua...
am uitat de ea, a evadat din cana
somnoroasă şi ea
neatentă şi ea
ai putea să pleci
uşa mea e flămândă, greu de mulţumit
trupul meu nu îi mai ajunge
eu rămân mai mult o destinaţie
nu sunt o fiinţă în adevăr şi sens
ai putea să te ridici, nici ceaţa nu va mai sta mult
fotoliile se întrezăresc înspre peretele din est
umbra ta şi-a făcut culcuş în mine
o simt cum se dezmorţeşte cum se întinde
am visat îmi spune
eram lângă un loc cu toamnă
împrejmuită de un
gărduleţ liniştit
din lemn rotund
părea a fi un pătuţ pentru un copil
înmormântat în propriu-i somn
