Literatura rusă

pietrele cădeau loveau

de-a stânga de-a valma

mintea nu le putea prinde

corpul elibera mirosuri de spaimă și arsură

fiarele veneau însetate

ochiul drept zemuia lumină prins într-o menghină

călcîiul iubea supa de mare și biciuia meduze

pietrele cădeau peste stern și ventricul

ochiul stâng iubea literatura rusă

moartea sărea șotronul și căuta o parte din mine

unde oxigenul și venele să liniștească o paranteză

cu rostul ei gânditor

un neon lampă fornăitoare cu lumini stingheritoare

spre fiarele care foșgăie

nerăbdătoare

mâine e un gust dulceag

un pic de alb spre ferestrele

în care pietrele nebune

continuă să bată

de ce râzi

întreb

singur prin literatura rusă

Foc

puţine clipe clipocesc

piatră luată în derâdere şi zvărlită

melci de prosperitate copii aruncând ocheade

din abdomene tai pei wu tang nutriţie ling forever

spaţii pline şi vid sub sfârc

puţine făpturi lungi şi chioare în lumina spulberării chele şi introspecte

puţine amieze pe sticla de votcă în balans de disperare şi chin neşoptitor

leagăn pe vreascuri înmiresmate din venin dozat cu grijă de client amant ciment răscolitor

leagăn de flori ciudate sub subţiori murdare purulente

da troznete de vertebre şi cireşe pe buze lungi de silabe moarte

frâng lucruri

foc

Hoitarul

tristețea

un hoitar tăcut

rotocoale

și multă amiază

tresar la o muscă

hoitarul pleacă

la o altă hârjoană

Cămașa

îmi înfloreau ferestrele în casa ta de toamnă

puțin ruj pe mânerul ușii

apoi o cernere de amintiri prin storuri

mi-e frig auzeam și ceața părea

că șoptește de undeva dintre tocurile înalte ale

pantofilor înmuiați în holul inimii mele

mai porneam o primăvară și o zdrăgăneam ca o jucărie

pătrund ca un șoricel într-o distilerie părăsită

mirosuri și reproșuri vagi prin colțuri amețite

ești nedormită și netrezită ca însăși lumina încolonată

sub aurora singurei petale care cade anul acesta în bucătăria noastră

între celelalte

valuri nomade curioase invadatoare

aștept cu un miez de regret să pleci o cameră un bâzâit de frigider

dar mirosul tău îmi ține umbră și răgaz

întoarcerea zgribulită mă lasă fără respir

vocea încearcă să bată în pleoape a privire

dormi?

nu te văd nu mă privești dar

ascultăm marea posomorâtă legănându-ne patul

nu te voi părăsi niciodată spui strângându-mă în afara mea

sorbim ceaiul de surâs târziu îmbrăcați

în cămașa ta de fapt a mea

dar tu ai purtat-o din prima noapte

în care ne-am părăsit

 

Degetul

mă deznodai

nu aveai nevoie de degetul meu

licărirea și gustul frunzei pe care Adam a mestecat-o

asta îmi suna în timpane 
vorbele tale

după primul sărut înghesuit în debaraua enervantă

a unui chef de studenți

a doua zi mi-ai cerut degetul apăsarea lui peste inimă

loc frumos

pentru a face nod de fluturi privirilor mele

și ale tale

acum mă dezlegai și

am plecat
ca un țărm