Sant din ce in ce mai convins ca universul exista. Exista ca si fiinta, probabil si pentru binele amorului propriu, o fiinta intelgenta, ca noi. La inceput a fost cuvantul...stiti care a fost acela ? ,,Da!", rostit in fata ofiterului starii civile , apoi s-a trecut la Big-Bang, adica mai mult Big Bang-Bang, adica Marea Cotopeneala si uite asa in marele vid din Uterul primordial, a aparut noua fiinta numita Univers. Se pare ca acest Univers este copil inca in crestere, asta explica si fenomenul de expansiune. Acum , toata lumea cred ca a remarcat modelul atomic al sistemului solar, al nostru avand drept nucleu Soarele si ca electroni-planete in numar de 8 (mari), asta ar cam corespunde dupa slabele mele cunostiinte, cu oxigenul, deci urmand logica asta subreda ar fi ca noi am locui pe o planeta electron dintr-un atom de oxigen, in corpul fiintei(repet, speram inteligente, m-as simti jignit in egogeocentrismul meu sa fac parte dintr-un sobolan, sau o amoeba, drosophila, etc). Nu sant om de stiinta, nici practicant religios, asa ca pot sa spun ce vreau, nu are nici o sustinere si logica stiintifica sau religioasa, dar atata vreme cat nimeni nu a demonstrat prin stiinta, religie ce si cum ii treaba asta cu universul, viata, bla-bla , nu a adaptat o teorie la nivelul nostru de intelegere, ma simt indreptatit sa sustin orice vrea muschiul mezoencefalului meu. Urmand aceeasi logica s-ar putea ca si noi, toti, sa fim universuri pe doua picioare...In mine mai moare o nova, sau mai spune cineva Da si apoi iar Big Bang-Bang, si undeva se mai creeaza un Animal Subunivers (inteligent, sa nu uitam). Sper ca v-ati distrat, eu cel putin da, ma duc sa mananc, locuitorii unui electron din mine, or inceput rugaciunile, ii criza si le este foame.
