Valsul portretului in umbra

Valsul portretului in umbra


Eu cu trasuri nebune
Tu in tresariri sublime.

Iti priveam gandurile, te traversau.
Ti le-am adapostit dupa o soapta.

Cum timida incuviintai,
Chipul ti l-am pictat
Pe fondul aspru,intunecat
Al umbrei mele.

Si orice val as asculta,
Oricata piatra as strabate,
Iti port chipul incrustat,
Cu lumina ta de atunci
Pe fondul aspru, intunecat
Al umbrei mele.

Tu cu trasaturi sublime
Eu, intrezariri nebune.

Aripă de lună

Aripă de lună

zvon de rugină
reverberând din clopotele mării
seara coboară ondulată
în mirosuri saline

sub aripa lunii
stelele iţesc ciocuri argintii

peste nisipuri
rătăceste în freamăt
trăsura paşilor stingheri

în amfore fierbinţi
vinuri rubinii
desăvârşesc magia uitării

Dimineaţă de primăvară

Desculţ de vise
păşesc în aburii dimineţii.

Pe străzile oraşului
oamenii scutură florile pomilor
aprinzând ruguri blasfemice.

Îngrozit îmi văd sufletul
expus în vitrina unui magazin.

Fug din oraş
lăsând o monedă în palma
orbului de la templu.
(El mă înjură, se ridică,
Şi intră trântind uşa).


Pe dealuri,
Şerpii tăcerii
împletesc ritualuri păgâne.
Descântecul lor se aude ritmat.

Într-un ecou.

Vânătoare de secunde

Vânătoare de secunde


Urlând mor clipe
Născând în dureri alte clipe
Care mor născând alte clipe.

Într-un paradis desuet,
Moş Crăciun împodobeşte Bradul
Din care o Eva lălâie
Suge o bomboană luată la întâmplare.
(Între timp Adam ascultă politicos
Sfaturile unui Steve Irwin debordant).
Suflete plictisite se sinucid
Aruncându-se în vâltoarea vieţii.

Rugăciuni înfricoşate se decantează pe undeva
În alambicuri pretenţioase -
Biserici, moschei, sinagogi, temple.
Un Dumnezeu însingurat
Le soarbe absent.

Chinuit şi nemulţumit ascult,
Pe paşi de ploaie,
Trecerea nopţii.
Inima zvâcnită împuşcă secunde
Doborându-le una câte una.

Perfuzia

Perfuzia

Sunt spectator al vieţii mele
Dintr-un cotlon, ascuns printre umbrele..
Mă strecor bolnav în tine.
Un drog pervers picurat în vine.
Şi ce obţin e doar o iluzie
Dintr-o banală, inutilă perfuzie.
Vroiam să-ţi iau asupră-mi moartea...
Să-ţi luminez cu soarta-mi viaţa...
Dar, o Doamne, zâmbeşti atât de fals!
Aşa că plec, dansând cu umbrela, un vals...


Afară vine o iarnă care vine.
Şi ninge cu dorul meu de la tine...
Invidios, insidios şi cabotin,
Îmi savurez perfuzia meschin.