Radio Vocea Sufletului

duminică, 11 noiembrie 2018

Theia

culoarea apusului a coborât în buzele tale
plictisită îmi ești și rotocoale din neastâmpărul tău
lovesc cerul
parcă ai respira cuvinte nemângâiate
zâmbetul tău apare și
dispare
un satelit artificial în jurul unei planete nelocuite

îți simt apoi tălpile călcând pe plaje sălbatice
împingi o barcă în sângele meu
privești în urmă
precum pescarii ce scriu
pe nisipul viu
bilete de adio

pleci în căutarea anotimpurilor
îți știu plictisul
deznădejdea iederă îmbrățișând copacii tristeții

nu pot să fac nimic
te voi iubi
doar după ce vei pleca

vineri, 21 septembrie 2018

Un an


tu nu aveai mai mult de un an
de când te știam
(și-atunci mai puțin te cunoșteam decât
în urmă cu un an)
și la un an de când nu te cunoșteam
tu mă întrebai dacă
ochiul meu se deschide mai întâi spre tine sau spre lume
nu știu îți răspundeam
dar întotdeauna se închide peste tine

iar azi când se împlinește un an
de când nu te mai am
tu pleci din ochiul meu spre această lume
cu fiecare clipire
pe care-o am

miercuri, 5 septembrie 2018

Respirație


dimineața aceasta lehuză
sunt murdar de roua ei
mă curăță cu limba-i caldă
apoi moare
(complicații la naștere)
merg greoi, caraghios
sunt un pui care învață mersul
imediat după prima respirație
urmează cafeaua
și o privire spre cer
norii
fuioare agățate în spinii seninului
îi desprind cu blândețea unui pompier
lucrând ore suplimentare

se apropie amiaza și mă simt ca o ușă ce respiră
în așteptarea unei bătăi care să îi fie inimă

cerul e în continuare albastru
dar norii mi se încurcă între picioare
se alintă precum pisoii rupți de foame
le ofer niște cafea
mi-e lene să le-o reîncălzesc

vineri, 6 iulie 2018

O zi senină ca oricare alta


e o zi senină
ca oricare alta
nori camuflați ascunși
sub pleoapa unui călător
porumbel sau voiajor
pompând zile de gri
din inima unui soare periculos
ce înoată ca un alb
rechin sau urs
în căutare de hrană
pentru aceleași reacții necontrolate
da
e o zi senină
ca oricare alta
cu oameni țopăind pe obrazul fierbinte
încrețit de un rictus veșted
pământul se învârte în jurul propriului interes somnambulic
și nimic nu pare să îl tulbure
într-o zi senină
ca oricare alta
cu norii ascunzându-se de soarele periculos