să ningem caii murgi deseară

cerul aşteaptă la o margine a gândului
o cernere
pleoapele mele mai mint cu fiecare clipire câte puţin
genele pictează iarba violet şi umbrele alb
spulberă un dor de cais pe marginea unei livezi de piersici

tăinuit de o inflorescenţă a păcatului
(delimitare agrestă
gard viu de sentimente)
versul meu aleargă alături de  pardoşi mătăsoşi
plimbă penumbra labelor acestora pe cărările strălucind în iarbă

şi cerul se clatină vălurit
iar eu cu bagaje şi cuvinte  care întârzie aştept
nelămurit un bac sau un nor să mă treacă dincolo de tâmplă
poate părul tău iubito să-mi cadă moale sub picioare
să ningem caii murgi deseară
depărtările şi frământările anotimpurilor dintre noi
curgă apoi în şuvoaie verzi topite peste alb şi violet
lumina să intre în ochi curgând pe obraji
plâns invers
sub soarele unui cer de fericire

ilustrate

un cer curge secret dintr-o glandă

sub un amurg doamne infect

apoi se spulberă ceva zori de-o geană

pierdută  de întâmplarea clipirii mele

surâd în volbura muşcată de retragerea primăverii

o palmă mângâind obrazul meu neras

cer nelimpezit dimineaţa aceasta

rătăcit între est şi nord sud şi vest

un zvon rătăcit peste pietre

pumnul îmi loveşte meningea creierului

menghina gândului

crucificare de pleoape pe irişi eretici

sclipire vorbită de limbi de ceaţă

gândirea mea umilă

fără mănuşi mângâi dealurile şi mă-nspinez

amintindu-mi că putem renaşte doar murind

ştiu valurile sunt cele care ne poartă spre ţărm

vieţile noastre sunt doar nişte ilustrate de la mare

trimise pentru a fi uitate în sertare sub maldărul
de vise amare

adolescenţi

cerul  creşte turle
norii dezlânaţi se scurg prin pâlnii
spre cremenea limbilor de
clopot care bat în interiorul pietrei
funii de iarbă înconjoară sunetul
urechea mea e agăţată de glezna ta
un joc balans
respir aerul unda tălpii tale
sfărâmând cristale de melancolie
ascult dangătul fericirii cum urcă  spre inima-ţi

gene întoarse de un vânt
- amintire în privire-
se mai pierd uneori
adolescenţii râd nepăsători cu
bătăi de inimi ****parolă pentru restart

aud bătăi de flutur
un iris cu pleoape
de cremene
el e clopotul
şi vieţuieşte în piatră
în care bate cu aripile pleoapele lui
un zbor un dangăt
o privire aruncate în vânt

sub ele dimineţile noastre cu
sandwich-uri decor şi o cană de cafea de fiecare

fericirea mă găseşte de cele mai multe ori
regrupat în living cu un pahar de pelin
întrebând pietrele de mă mai aşteaptă puţin
până ce clopotul, dangătul lor
se stinge sub pas de adolescenţi nepăsători
omizi care se plimbă printre flori
căutând  modele de aripi

urechea ascultă la glezna ta o respirare un cântec
viaţa cum urcă spre inima ta

marie

oare plângi Doamne

spală două trei mâini

şi naşte într-un vitraliu

maria se opinteşte-n travaliu

cărarea înseacă suptă neclară

fierbe maci şi rostopască

 neguri cu cernere ruptă sită silă siluită pădure benignă

clor şi hidrogen turnate de-a valma

azot peste funinginea de an nou

boi ce aburesc respirarea

ieslea păcatului originar

spală-te mario

luntrea e iască

gândaci şi mii de păianjeni

te aşteaptă

ecoul ce vine din carne şi naşteri viitoare

pedichiuri şi păr vopsit de albul şi albastrul

orologiului zărghit sub tegumentul lovit de copita timpului anost

of multe strivite gemete oare cum ai putea să strângi toate statuile icoanele tale

şi să le îngropi sub un zâmbet onctuos

marie

pendul

apoi venim şi scriem

eu cer tu stea şi nori ceva 

uităm spre nordul zilei

nepreţuite, smulse din luntre, canoe, caiac

ei na 

small world, chiar uitai geana care

o lipii de siguranţă, pieptene frate drag de visul tău

eu cer şi tu nea o mică îmbuibată credere în tremur

cert nesigur poem sub o lacrimă ce oblăduie

o urmă de frunză luată de vântul dimineţii

primăvara cosiţele tale se cer pieptănate

fulgul ce din martie aşteaptă 

se manifestă erupe

apoi se naşte nouă luni 

ceas 

pendulul şterge un  cer

sepie

seara păşeam pe dinţii tăi
pierzându-mă de buzele tale
oasele-ţi timide vibrau în carnea
moale a cuvintelor mele
duşumeaua părea albastră
becul sărea pe fereastră şi devenea o lună fierbinte
printre norii care potoleau chinul
unui înger răstignit de fuselajul avionului

eu păşesc dincolo de dinţii tăi chemat irevocabil
de sufletul tău pe care îl strâng în tentacule de sepie

împroşc cu cerneală nişte versuri
ascunzându-ne
preţioasa mea pradă

curcubeu

un demon poartă flacăra olimpică

genii şi genuri se pierd

aştept nemâncat nemângâiat

de o pleoapă sau ceva letargic

care ar picura peste oasele mele

descărnate expuse uzului public

mâine eu nu ştiu poate vom vorbi cu

gestul tandru al epuizării lingând o matcă pietroasă

curgerea ei bolovănoasă

de parcă privirea mea loveşte  copaci

păsări şi alte priviri

un demon aleargă iar flacăra lui doare

cuvinte fără rost îl însoţesc

unii spun că

eu clatin gânduri pe marginea lumii

de fapt aştept un curcubeu

între irişii mei

cumva peste frunte

măcar atunci când plâng

2013

Normal dragostea ne caută

furişează  sub o lacrimă clătinată

ei draga mea

nu om fi noi primii vampiri impari

să spunem ceva

dar ştii muşcătura ta mă cam duce cu gândul

nevertebrata  mea iubire

un secol din cer e norul de ieri

şi ce ploaie mai aştepţi  desfrânato, lasă

curgă alunecată cum spuneam muşcătura

ta loveşte în dans şi certuri

uită-mă

2013

vorbitor

 moartea cheamă la vorbitor

eu sunt ucigaşul de dor

ai ceva de scuipat

o flegmă mă doare undeva în oase

peste case cu nori şi toate

moartea vizita mea

aştept împrăştiat în toate amintirile

scuipă draga mea în gura mea

saliva limba ta mă anevoieşte  dar trece

cu ochii prinşi de garduri silhui un eter

pe o venă de sugrumat ucis cu voie

oare privirea ta ar putea scrie ceva

ochi în ochi

cocor după cocor

moarte dragostea mea

 blând

apoi eu ştiu ne-om iubi

cancer

doare pe alocuri

umbră din bătătura tălpii

doare murdar un pic împins spre subsoară

aripi de ceva  care poate să taie cuvântul dincolo de silabe

pigmenţi umplu trupul şarpelui

inima propteşte un iezer în arcada unui suflu

hei ehei

ce greu şi ce moarte miroase a devenită pedeapsă

un suav zugrav de ceţuri poligrafe

mângâie vâsla putredă de bazilic înnourat

stins plutind sub anacronicul semn

amurg lumină la căpătâi 

soarele orbecăie după o umbră
ninsoarea  şi-a lăsat fulgii să stea de şase
jefuieşte
o clipă de bun răgaz
râmâne un moft