Radio Vocea Sufletului

vineri, 25 octombrie 2013

nevroză

abandon la marginea rochiei tale
malul unei nevroze pătimaşe
capătul unui interogatoriu mut
în refugiul unui trandafir strivit de genunchii tăi
sunt o clopotniţă dintr-un sat inundat
părăseşte-mă salvează-te
agăţă-te de ultimii credincioşii mei corbi
spui şi prăbuşirea începe din mine
tăcerea mă ajunge cerând iertare

apăsată ca o cârpă pe un cord deschis

duminică, 20 octombrie 2013

Patru

amintire cum ţi-ai lipit urechea de crucea rece
după loviri repetate  în ea cu cheia de la apartament sunete
patru  din simfonia destinului ţi-au răspuns
ai aruncat speriat ziua de pe umeri
mirosea a zăpadă deşi vara abia căzuse din ciocuri grijulii
te-ai refugiat într-un bar de kevlar
bărmăniţa te îmbia surâsul ei părea din altă irealitate
a fost un pic mai scurt ca fusta
berea te-a lovit cu cearcăne amare la înghiţire

amintire erai un călăreţ cu reflexe în ecoul copitelor
patru ce loveau în intersecţia prăfuită
mâna  mângâia ovalul lunii
doreai să prinzi un glonte cu inima să-l creşti
udându-l cu sânge şi o plantă va ieşi printre coastele  grijulii
îi vei spune mai apoi cocoon, sau voce, sau cruce,  sau phoenix
ştii că va zbura până la urmă bătând din aripi
patru din camerele inimii drenate

amintire erai o temă  redată de pe vinil
o tunică fastuoasă însoţea curgerea ta prin aerul
acelei veri cu miros de zăpadă lucruri simple
patru aşteptau smerite atingerea ta

amintire cum te-ai pregătit de somn
sângerând între îngeri
patru 

marți, 15 octombrie 2013

Agonie de toamnă



se-ngreunează tăcerile peste noi
scuturate văluri risipite ploi
norii-mi par zmeie ridicate de copii deşiraţi
verdele se scurge din frunze din iarbă
din ochii ce privesc peste viitoarea iarnă
valuri ruginii asediază copaci şi păsări tăcute
umbra lor zăbreleşte muzica şiroind  
din orga oaselor noastre plictisindu-se în trupuri

zboruri goale ne locuiesc tot mai des
pădurea plină de catarge se-ndepărtează
iluzia îşi trimite frunzele în căutarea ţărmului
agonia flutură un cearceaf pătat
ca pe un semn de bun venit












duminică, 13 octombrie 2013

O mică trezire

mângâiai peretele alb
azi  voi desena o frescă
rămâne ca tu să  acoperi cu lavă un oraş
de sub unghiile tale stilizate în water marbling se iveşte dimineaţa
un pic ciufulită şi tandră pe alocuri
cu o lună ca un umăr dezgolit în oglindă
miroase a cafea şi a pulsaţii viride strivite în îmbrăţişarea toamnei
voi scrie nişte frunze hotărăsc
rămâne ca tu să le dai nume

duminică, 6 octombrie 2013

Roşia Montană

De prea multă vreme ne curge cianură prin vene
Şi inima ni se zbate prinsă-n laţuri gordiene
Aruncată e-ntr-o cuşcă, injectată cu morfină,
Iar hingheri damnaţi râd şi strigă “Veniţi de luaţi lumină!”

Ne mor copiii azi sfâşiaţi de fiare, boli şi maşini
De dor de părinţii ce-s duşi cu anii slugi printre străini
Bătrâni flămânzi caut-un loc de muncă, schilozi şi cocârjaţi
Uitaţi de poştaş, ei speră să fie eutanasiaţi

Bolnavii cumpără sânge şi organe în spitale
Cancerul ne face cu ochiul prin colţuri de ziare
Importăm droguri şi otrăvuri, deşeuri şi gunoaie
În timp ce aurul din şcoli se risipeşte-n noroaie


Mamona spune bancuri, Satana râde pe ecrane
Eliberaţi din şisturi, luptând în negrele sutane,
În costume de bancher sau  politician rapace,
În rochii de curvă sau robe de magistrat dibace,

I-au alungat în iad pe Dumnezeu,  Isus şi toţi sfinţii
Au venit la noi în ţară, vor să  macine chiar  munţii
În căutarea lui Zamolxe sub Roşia Montană
De-l veţi trezi, va fi vai de voi, Mamonă şi Satană!

O singură secundă

mi-aduc aminte cum fulgera seninul dinspre cerul acelei iubiri
perfecte  inutile soarele  părea a fi un voyeurist cumsecade
columbofil de ocazie aruncând o mână de stele pentru combustia zilelor  
mai dau o dată jos ortul de pe pleoapă şi caut dragostea
sub amarul sâmburilor lipsiţi de aripi de zborul roşu
 consumat de gurile noastre lacome până mai ieri
oasele mele stau  pe lista de aşteptare pentru
un transplant în fiinţa ta
atomii  zurlii visează o fuziune nucleară cu ai tăi

acum apăs pe pleoapele unui clavir de lumină
leagăn în diafan nedesfăcutele şi neştiutele
 sunt aer greu care apasă  petalele mă respiri
sunt copacul de toamnă  pe retina unei păsări  scriind zboruri
 cu penele înmuiate în tristeţea serenă a seninului
sunt ceas neîntors cu pendulul continuînd să bată între coaste
adulmecat de o fiară cu aripi două universuri paralele
lipite cu clei şi oase de balenă
între trădare şi extaz există viziunea clipele trec grele ca nişte continente în derivă
cu viteza sunetului a luminii plecate plictisite să fie lumină
păianjen încurcat în propria pânză
sufletele noastre trecând prin abluţiuni  ulterioare oricărei iubiri
mări naufragiate care bat plajele eterne de la poalele Himalayei
căutând un singur ocean un singur trup
pentru un viitor de o singură secundă