Puls de floare

Eram pe o bancă

Oarecare

Sub un copac

Oarecare

Îngândurat -

Poate tei

Sub un alt copac -

Poate platan

Pe o altă bancă

O tânără surâdea

Oarecare

Privea telefonul

Derula poveștile unei zile 

Oarecare

Ochii luminau

Ghiceam oricum

O mijire și o încântare -

De floare

Fața îi încremeni

Ochii ei 

Deveniră nuci și căzură din coajă

Tânăra dispăru -

Șuier în fum

O durere

Începu să-mi vorbească

Dar nu vru să îmi spună

Ce văzuse acea tânără

Oarecare 

În telefonul care-i absorbise

Ultima bătaie de puls -

De floare

30.09.2023

Ar fi putut fi o primăvară frumoasă

 O dimineață printre culori

Bineț ecătre roz, alb, albastru și verde

Petale ce îmbrățișează ramul

Iarbă peste pielea pământului

Tu îmi surâzi din fața casei

Întinzi rufe până la nori

Și vântul le umple cu miros de floare

Fredonezi ceva și inima mea îți ține ritmul

Păsări zboară în noi spre cuiburi

Auzim șoapta unui vis rămas prin preajmă

Iarna se întoarse acasă

Își uitase o năframă și-un suspin

Ar fi putut fi o primăvară frumoasă

Stocastic

 am înflorit un arbore și o mână 

razele, verdele și venele erau tot pe acoloîn parcul ultimelor fragilități 

(degetele mele despică aerul cu petale)

o lună apusă la subsoară îmi vorbește în somn de dureri menstruale

băncile se rotesc în cer precum ulii proaspăt vopsiți

decupează din aer cercuri căzătoare

și ochi albaștri se revarsă

clipind orbiți pe aleile joase

zâmbete își iau  zborul febrile

buze le așteaptă să vină cu hrană

un ceas surghiunit dintr-un coș de gunoi

ticăie stins acoperit de polen scuipat și chiștoace ostile

fractali ciorchine dezlipiți de pe o poartă 

se închid într-o mandală din

menhiri recursivi

Dumnezeu se întoarce acasă

în parcul ultimelor fragilități

27.03.2023

De primăvară

Ne privim ca două oceane

Lungi pescăruși alunecă între noi

Mareea mea e refluxul tău,

Dansul nostru sub cerul de hârtie neagră.

Ne iubim fără respir sau încetare

Fiecare amintire, umbră, fericire

Durere neîncercată de nimeni vreodată

Ni se aștern  nisip sub tălpile zilnicei ispășiri.

Agățat, rămas pironit de suprafața  oricărui Sentiment ce vine prin fereastră, mal, buze, 

Inimă și undă, 

Fluturele sorbind miere sau amar,

Rătăcit între coapsele și șoldurile noastre,

Rostuit și rotit neîncetat,  lasă la intrare zborul

Smuls din aripa primăverii.

Lumea s-a ascuns de noi.

Dimineața ne ține în brațe,

Nou născuți, înfloriți,

Înmiresmați și fără vină pentru iertare.

19.03.2023

Dumnezeu este suma tuturor conștiințelor

 Dumnezeu este suma tuturor conștiințelor.

Trecute, prezente, viitoare, dacă vrei, dar

Dumnezeu nu este timp și nici nu se raportează la timp,

îmi spuse tânărul,

cel nechemat și neîntrebat.

Dar tu? Cine? Ce ești, îl întrebai.

Înger sau sfânt? Demon?

Și de ce îmi spui adevărul tău? 

Nu îți spun, și nici nu sunt. 

Nici nu exist. Nici tu nu exiști.

De fapt, nimic nu există.

Dacă accepți că există timp,

atunci nimic nu există.

E mai simplu fără timp.

Eliberează-te și vei înțelege. 

Să mă eliberez? De timp?

De judecată? De trup?

Mai presus de toate e conștiința.

Peste trup, materie, rațiune, energie, spațiu.

Totul e conștiință, totul e Dumnezeu,

Totul curge înspre liman și își este și izvor. 

Eliberează cursul ființei tale.

Conștiința este picătura de Dumnezeu,

dar și oceanul.

Tânărul, purtând sandale, tricou și jeanși,

cu părul lung, pieptănat cu grijă,

și cu un zâmbet interior, neafișat, dar 

care îți transmitea încredere, optimism,

se îndepărtă fără grabă - și îl simțeam

tot mai apropiat.

Mă întreb

din care punct al curgerii mele era.

Până la urmă, totul ține de conștiință,  dimensiunea care le cuprinde pe toate.

Nu de spațiu, 

nu de timp.

Și Dumnezeu zâmbi în mine pentru prima dată. 

14.02.22

Cumpărături pe o altă planetă

 mâinile tale trec prin mine

părul tău se revarsă pe alei și bulevarde

la un chioșc un copil cere revista

ultimului mileniu fără nori și așteptări

mă întrebi ce facem azi

poate cumpărături pe altă planetă

prețuri bune pe Kepler-1649c

soarele mai lasă un vis să cadă peste noi

lumea e grăbită

sunt cozi la intrări în metrouri

în suflete și hub-uri

telefoanele noastre sunt încă îndrăgostite

nu putem lua altele

dar vom găsi noi ceva de cumpărat

hoinărim

puneți o floare în păr

nimeni nu mai face asta

închide ochii și ascultă freamătul

zumzetul stupului

melodia ce nu are început sau sfârșit

puneți o floare în păr 

nimic altceva

când faci cumpărături pe o altă planetă

în schimb 

părul tău îi va inunda aleile 

bulevardele 

iar floarea

floarea îi va fi inimă

pentru o zi

03.02.22

Nostalgie

mi s-a cuibărit vântul în ochi

lasă urme pe cornee

un asemenea eveniment

și

mi-a murit un seamăn acum ceva zile

neastâmpărul lui a rămas suspendat

la îndemâna primului venit

nu am participat la nicio naștere

în afară de a mea

mama

Dumnezeu s-o ierte

a plâns destul cât să mă nască

mi s-a cuibărit vântul în ochi

și nu știu poate de aceea a început să se însereze a ploaie

a rugă

10.12.22

Această dimineață

ceasul folosit ca semn de carte

și cafeaua aruncată în ochii dimineții

seara trecută nu m-a părăsit de tot
mai așteaptă
ca un hoț surprins de întoarcerea proprietarului
s-a ascuns degrabă
așteptând somnul acestuia
surescitat de posibilitățile de după
să plece? să fure? să ucidă?
poate e și claustrofob
iar seara trecută așa îmi apare
un răufăcător claustrofob
închis într-o debara
așteptând să adorm

apoi va decide

dar eu nu voi mai adormi niciodată
pentru că starea aceasta
nu se va mai repeta
mai am câteva pagini
ultime pagini păstrate necitite
din tinerețe
pentru

această dimineață

08.12.22

Trecerea

Rămâi suspendat peste marea de fluturi
Încerci de polen în amar să te scuturi
Și simți cum apa din tine reînvie
Devine culoare și zbor, frunză sălcie

O umbră te privește, îți calcă pe urmă
E cerb și ninsoare alungată din turmă
Îți va fi aproape, ostatică mereu
O iarnă de fluturi la brațul de zeu

Dorința și moartea dansează sub soare
Floarea din piept revine undă și doare
Mirosuri lascive colindă prin vene
Marea inundă, și-aud cânt de balene

Bine ai venit, ne spunem, și trecem pragul
Suflăm în oglinda ce naște mirajul
E ziua ce începe cu un ultim regret -
Un fluture se-așază pe-o rază, discret

 

09.12.2022

You got mail

 părul meu tânjește după mângâierea ta iubite

și mâna-ți pierde contur și tresărire

o viață nu îmi e de-ajuns

iubirea continuă

în pietrele ce devin ziuă

sau clipă 

poate surâs pe alte buze

și nu răsuci chinui corzile sferele

lasă melodia

să își scrie azi singură notele partitura

ca o tânără îndrăgostită de fum

părul meu tânjește mângâierea ta

iubite

îți scriu de dincolo de moarte

23.01.22

Luna ca patefon

 Avem lucruri să ne spunem

De iarna trecută

Uitate prin amieze și seri întortocheate

Ascunse-n gesturi și priviri,

Topite-n vară, îmbăiate-n soare,

Reapărând la primele ninsori,

Sclipiri sfioase în aerul care ne împarte

În lucruri nespuse de alți actori

În alte ierni, mult mai departe

De aceste inimi, case și privighetori.

Avem lucruri să ne spunem,

Noi, două lucruri încă nespuse 

De alte lucruri, uitat rămase, 

Ploi mute prin streșini și zboruri,

Țigle și nori.

09.01.23

Zdrențuire

 

se ajunge la o zdrențuire a realului

imagini și halucinații apar din mers

scurgeri și infiltrații

mucegai pe tavanul ultimului etaj

lipsa unei mansarde corespunzătoare

devine un act asumat de sinucidere

așa cum iubirea  poate salva aparența

lăsând neatins inorogul esența

(mirosul de păpădie strivită sub copita inorogului în zbor de primăvară postapocaliptică)

se ajunge prea ușor la starea de coșmar ordinar 

când urlete și cadre amenință zdruncină neputincioase sita cotidiană

ar trebui să fugi speriat să te retragi înfiorat în colțișorul tău murdar și aparent sigur

mucegai pe tavan vecinii o ard pe manele beți treji pun heavy

pășești și auzi scârțâind podeaua obrazul schimonosit

și tu bănui că sub toate se ascunde o ființă timidă 

de o frumusețe tulburătoare

în stare să te ucidă

dacă o găsești

04.01.23

Pierderea unei petale

 Și s-a mai desprins o petală

Banală ovală

Într-o liniște a ei și ireală

S-a întâlnit cu moartea tuturor frunzelor

Care a sărutat-o și a lăsat-o să treacă

O altă fată a prins-o în palmă

A mirosit-o și a suflat-o în somnul

Unui copil

Adormit dar lacom

Petala ovală a căzut în somnul copilului

Adormind la trezirea lui

Și înmiresmându-i toate somnurile 

Din viața aceasta

Și în moartea următoare

Până la reîntregirea florii

Care a pierdut o petală

02.01.2023