Această dimineață

ceasul folosit ca semn de carte

și cafeaua aruncată în ochii dimineții

seara trecută nu m-a părăsit de tot
mai așteaptă
ca un hoț surprins de întoarcerea proprietarului
s-a ascuns degrabă
așteptând somnul acestuia
surescitat de posibilitățile de după
să plece? să fure? să ucidă?
poate e și claustrofob
iar seara trecută așa îmi apare
un răufăcător claustrofob
închis într-o debara
așteptând să adorm

apoi va decide

dar eu nu voi mai adormi niciodată
pentru că starea aceasta
nu se va mai repeta
mai am câteva pagini
ultime pagini păstrate necitite
din tinerețe
pentru

această dimineață

08.12.22

Trecerea

Rămâi suspendat peste marea de fluturi
Încerci de polen în amar să te scuturi
Și simți cum apa din tine reînvie
Devine culoare și zbor, frunză sălcie

O umbră te privește, îți calcă pe urmă
E cerb și ninsoare alungată din turmă
Îți va fi aproape, ostatică mereu
O iarnă de fluturi la brațul de zeu

Dorința și moartea dansează sub soare
Floarea din piept revine undă și doare
Mirosuri lascive colindă prin vene
Marea inundă, și-aud cânt de balene

Bine ai venit, ne spunem, și trecem pragul
Suflăm în oglinda ce naște mirajul
E ziua ce începe cu un ultim regret -
Un fluture se-așază pe-o rază, discret

 

09.12.2022

You got mail

 părul meu tânjește după mângâierea ta iubite

și mâna-ți pierde contur și tresărire

o viață nu îmi e de-ajuns

iubirea continuă

în pietrele ce devin ziuă

sau clipă 

poate surâs pe alte buze

și nu răsuci chinui corzile sferele

lasă melodia

să își scrie azi singură notele partitura

ca o tânără îndrăgostită de fum

părul meu tânjește mângâierea ta

iubite

îți scriu de dincolo de moarte

23.01.22

Luna ca patefon

 Avem lucruri să ne spunem

De iarna trecută

Uitate prin amieze și seri întortocheate

Ascunse-n gesturi și priviri,

Topite-n vară, îmbăiate-n soare,

Reapărând la primele ninsori,

Sclipiri sfioase în aerul care ne împarte

În lucruri nespuse de alți actori

În alte ierni, mult mai departe

De aceste inimi, case și privighetori.

Avem lucruri să ne spunem,

Noi, două lucruri încă nespuse 

De alte lucruri, uitat rămase, 

Ploi mute prin streșini și zboruri,

Țigle și nori.

09.01.23

Zdrențuire

 

se ajunge la o zdrențuire a realului

imagini și halucinații apar din mers

scurgeri și infiltrații

mucegai pe tavanul ultimului etaj

lipsa unei mansarde corespunzătoare

devine un act asumat de sinucidere

așa cum iubirea  poate salva aparența

lăsând neatins inorogul esența

(mirosul de păpădie strivită sub copita inorogului în zbor de primăvară postapocaliptică)

se ajunge prea ușor la starea de coșmar ordinar 

când urlete și cadre amenință zdruncină neputincioase sita cotidiană

ar trebui să fugi speriat să te retragi înfiorat în colțișorul tău murdar și aparent sigur

mucegai pe tavan vecinii o ard pe manele beți treji pun heavy

pășești și auzi scârțâind podeaua obrazul schimonosit

și tu bănui că sub toate se ascunde o ființă timidă 

de o frumusețe tulburătoare

în stare să te ucidă

dacă o găsești

04.01.23

Pierderea unei petale

 Și s-a mai desprins o petală

Banală ovală

Într-o liniște a ei și ireală

S-a întâlnit cu moartea tuturor frunzelor

Care a sărutat-o și a lăsat-o să treacă

O altă fată a prins-o în palmă

A mirosit-o și a suflat-o în somnul

Unui copil

Adormit dar lacom

Petala ovală a căzut în somnul copilului

Adormind la trezirea lui

Și înmiresmându-i toate somnurile 

Din viața aceasta

Și în moartea următoare

Până la reîntregirea florii

Care a pierdut o petală

02.01.2023