o mintea
mea cea perfect trează lord şi deplin stăpânitor
al urechii
străbătută de curent cum ar fi că te înfiori când
călcâiele
tale apasă pe apa ce va îngheţa timpanele
spartă goarnă destin pustiitor respiră şi uită
mâinile noastre au înotat demult acest râu e o cămaşă
apa va curge şi gerul ne va ierta liniştitor acuarelele
se scurg din ochii mei când te pictez cu genele alintate
linişte îţi aud sudul cel fără de mărgean ticăie
în ceasuri elveţiene depistate la un control vamal la
graniţa dintre
tine şi mine
potrivnic sfielnic ne lipim de garduri ne-ascundem când
trece visul
cerbul trecut căprior şi ştiu şi uit şi blestem mă tem
următoarea mea urmare va fi malul ce se va prăvăli spre
val
oceanul plin de sare se va respira ca un animal ca un
cuvânt
singur neiubit neştiut moare pe buzele trecătoare vânt
şi lumină şi bulimie neîncetată perversă umple gâtleje
fragile o mintea mea floare inegală petale moarte şi mai
multe vii
soare subscris în conturi anonime elucidate sub coamele
tigrilor bengalezi
o doamne oare ce mai vor şi ei cler şi cleştar intră neîntrebaţi
tac peste ghivecele din balcon flori albe violete
albastre flori verzi
mintea cea trează şi mâinile tale mâine e singularul
ce-mi împăture obrazul viaţa sclavia o moarte recuperată
din cerul gri
totdeauna vor exista ruperi de ritm şi bombardamente
explozii
nume pictate cuvinte picate roase mă arunc în aerul pur
cu dinamită euro 6
nu poluez flori frunze şi versuri doar mă ajută să trec
de acel control vamal
de mâna aceea care îmi frământă creierul şi îmi spune respiră
de parcă ai avea solzi
nu uita iubeşte nu te lăsa în anonimatul urii toţi sunt
acolo de fapt pluteşte şi lasă
în urmă viitorul coboară într-un cer mai adânc fără timp
sau inimă
regăseşte lumina toarn-o în ochii femeii priveşte prin
oasele ei goale până
în tălpile-i care lasă maci însângeraţi în păşirea peste
viaţa ta
abia atunci te vei putea odihni
