Gânduri de seară
Adeseori mă rup de comentariile tuturor lucrurilor, că sunt ale prieteniilor mei, ale trecătorilor ne- sau inspiraţi în viaţa mea, poate uneori şi pomul din parc mă ceartă blând şi mută umbra mai aiurea...
Oricum, nu cerşesc pe partea umbrită a trotuarului, ci alerg cu ciotul gândirii să spăl parbrizele înţelepţilor care se întâmplă să treacă pe drumul meu. Las întotdeauna o bancnotă prinsă la ştergătoarele lor .. mulţi ies din modernele lor autoturisme şi mă urmăresc încercând să îmi spună că am uitat ceva, ce era de fapt lor destinat. Unii au bani în mână, ignorând că se face roşu în intersecţie şi alte maşini îi claxonează.
Uit ani întregi de naştere, nu zile, clipe.. Mă întorc întotdeauna ca un ceas vechi şi îmi prezint scuze deţinătorilor de aşa ceva.
Cât despre vise, le pierd în fiecare dimineaţă, dar mă aşteaptă seara îngrijorate şi iubitoare, de parcă fiecare zi ar fi o vizită la un doctor de boli incurabile... Nu m-aş mira să aflu că au un altar unde mă venerează şi sacrifică identităţi furate la talciocul dormitoarelor comune...
Noapte bună!