să ne lăsăm
copilul la uşa unui orfelinat
sau la o ghenă
aş paria pe
câini
ştii legenda
Romulus şi Remus
îl îmbrăcăm în
coajă de soc versace
sau tuia dior
vegetale elegante
înţelegi proasta dracului
să aibe o
şansă în plus la orfelinat sau
la ghenă ...plasticul
de sac de gunoi
e sleios
mă oripilează
atingerea lui
auzi tu muto
termină cu gemetele
am fost lângă
tine tot timpul
ori naşti ori
mori ori amândouă
vrei sau nu
aceasta e întrebarea
eu vreau numa
să scăpăm de mogâldeaţa asta perfidă
bazaconia naibii
ne încurcă
ştiu că e al
meu cumva
parcă ai vrut
să mă loveşti...
mă luminez o geană plâng
nici ţuica din
pahar nu mai are glas
poate de era
fată
nu sufeream
atât...
scapă de el nu
vreau să îl văd şi
hai să zâmbim
să ne iubim
nu vei muri
dacă mori
mori liniştită
îţi promit că
nu îţi voi vinde corpul
acelor ciudaţi
care cântă în ungherele puţin luminoase
ale cărnii
mele
orice pian are
şi clape negre
ei îmi promit
bani se risipesc de obicei
pe scările
îndoliate din beţiile mele
măcar atât
spuse surâsul ei
şi se topi pe
cer o semilună în luna octombrie şi tăcută
copilul rămase
în urmă
plângea
repetitiv obsedant şi
nenăscut
câţiva ani
până ce tatăl consideră
că e destul
şi îl născu el
