Vine vremea de iubit

şi vine vremea de iubit

clare zările se apropie

ochii mei veghează

suflă stihuri şi mătrăguni şi gene lungi de nibelungi

veghează tipsii de argint cranii străvezii

e vremea de iubit

avem cerul în gură şi palmele noastre foşnesc coamele

iepelor desprinse din apele lunii scurse toate înspre pământ

eu răpesc o floare din pomii pe sub care trec în galop de iarnă

amestecând cardinale ninsori

est de-a valma cu sud şi nord c-un pic de vest

mă aflu la uşa unei cripte cu chei potrivite

scârţâie o chemare prin balamale

dar ştiu că vine vremea de iubit

şi rupe malurile amestecate ale gurii tale

într-un surâs timid pe care mi-l dai

în braţe să-l adorm

posibil să am chemare imposibil să nu am răspuns

draga mea

e

vremea de iubit

pune urechea la pieptul meu

ascultă la ea

cum vine

Acei

păsări care îşi caută menirea

bucăţi de puzzle în mâinile unor

copii nenăscuţi răsucindu-le într-un uter eter

sau mai simplu ceva cer

acele păsări în stoluri incremenite

apoi brusc năpădind dinspre pântecele unui demon

care anunţă  în cleştar şi fum durerea naşterii

fericirea morţii

agonia supremă a frumuseţii iubirea

acei copii care  potrivesc păsările pe cer

şi le trimit şi le cheamă

iar îngerii dezorientaţi doar le  urmează

fâlfâind a ger şi penitenţă neputincioasă

acei

poeţi

Resturi

să nu vină factura la iubire

că nu am cu ce o plăti

a dispărut cu orice urmă de ţuică

bere şi alte cafele

mai bine plătesc curentul cu spatele sau încheieturile reumatice

apa cu genunchii vlăguiţi

gazul cu ţigările stinse la jumătate

şi rănile multiple cu renunţarea la orice pretenţie

de zvelteţe sau fard pentru imaginea proiectată din mine

culoarea mea preferată e inima ta îţi spuneam

timpul în expansiune ne răceşte şi

ne îngroapă atomii în întuneric

din prea multa dragostea noastră  nu a mai rămas

decât un rest de bere trezită

la realitate

şi aruncată în wc-ul unde înoată

fericite încă

nişte chiştocuri 

Rapel

fiecare sunet scos scris pe hârtie

scârţâie

cum ar coborî îngerii în rapel

pe funia spânzuratului  de mine

molcom oraşul sub tălpile mele se perindă

se dezmiardă ca o mâţă albastră

cu purici îndestulaţi şi filozofi

fiecare cotitură rupe o fărâmă

analizată şi convertită în sărutul de rămas bun

copilăriei iubitei şcolii şi unui oarecare loc de muncă

simt cum îngerii coboară în rapel

aripile lor sunt la mine

mai vedem

negociez

Pe care nu le ridici

pe care nu le ridici

sacră  infidelitate ochii tăi

trădează o oarecare liniște când ucizi

știi tu prin absență

și pierzi margini contururi

mâinele meu

strigăt de fluture abandonat printre miresmele

pe care le uiți

pentru nașterea

unei alte amăgiri

multe altele

pe care nu le ridici

și cearcăn sfredelitor

avem noi cercurile linștite

sub dojanele din ochii părinților așteptători

avem umerii gri de la sacii de minereuri scoși din mină

avem cleștarele acelea sub marginea ochilor de noapte

când timpul surâde în zâmbetul  cvasinocturn

spre încă luna nouă

singura care

vălurește cerul în batista mea pentru neștersele lacrimi

plouă dragă inima mea

plouă

rupe tulpină și frig și nor între noi

vântul își ia elan

și lumină din zăcământul meu sfredelit de rouă

poartă poleială de mugur

și cearcăn

și prăpăd sub cerurile liniștite
plouă 
dragă inima mea

Copil violet

pulsul în florile mele scădea
liniștea devenea ceva putred
aflam vești de la o orbire de miros
de la o plantă otrăvitoare agățată de venele mele
și te aflam flămând pe marginea unei enigme înțepătoare
te iubeam în violet
ceva retușuri de grabă și mister să spunem gri
cala corăbiei pulsa în valurile oceanului înțepător
te iubeam în violet
valul de sub noi înghițea copite și harnașamente
pădurile pășunile
doar așteptau trecerea noastră
spumegată
hrănindu-se din ea
sărut o  corabie sângerând
un copil violet
care liniștește cărările
valurile
mirosurile
violent

Bem o bere

eram noi cei mai triști

liniștea pălălaie

alergăm sub călcâiul aceluiași părinte

frați liniștiți spre chemarea dimineții

gri și atribut sarcină nori peste cafenelele

înlesnite sub ferestrele curgând în vântul zălud

reflectând imaginea noastră

eram noi adulmecații de nările tale

cititorule

te așteptăm pe vreascuri sub aparențele inflamabile

de nou născut și nelivrabil

pentru că

ne oprim și

bem o bere