he

mugurii mei cântă

coboară sub drumul care cu boi

oceanul marginal sugrumă în cinstea mea o epavă

pluviometrică

ştii mi-ai spus ne cunoaştem

umezeala din bucătăria ta sub o ţeavă de

nu ştiu

eu eram

nu-mi împânzi privirea

absorb orice durere la orice nivel

soarbe-mă linişteşte izvorul din mine

curând cerul se va despica

linişteşte lugubritatea obscenă

şi  mersul sub occipital he să nu deranjăm

cercul parietal de vocea oval obosită

a unuia numit cu sufletul meu

sub cerul peren se scurg nori  diguri deşănţate

în fiecare noapte

acoperiş

nu ai vrea să ne întâlnim pe acoperiş

o ţigară batantă să ne asigure

minimul de simulacru

ideea că am putea ştii zbura?

nu ai vrea să facem dragoste pe acoperiş

să zornăie ţiglele sub noi

plictiseala linge sfârcurile tale

hei nostrom cobor la prima
metroul tău e ciudat
smulg cu genele din ţărâna iubirii mele
hei nostrom ştiu că nu eşti vatman
sau ceva dar hei nostrom
pune-mi între pleoape ceva picături din marea sălbatică
pustiind cleştar şi magmă  în trecerea ei

nu ai vrea să ne întâlnim pe acoperiş
e mai sigur
plictiseala linge sfârcurile tale

unghiular

gerul îmi mânâncă genunchiul

unghiular

florile ies de sub tălpi curioase de clorofilă

peţiolul iasă bine anul acesta

aflu în treacăt

de la o frunză vorbăreaţă

gerul sapă la genunchi

coasa rupe ligamente gata încrucişate

prefer şi râd în urma sănii care lasă

dâre invers pe obrazul acestui cais întârziat

riduri epileptice pe fructele lui

mă prăval în zăpada verde a primăverii pustiite de gerul

uitat de iarnă spre miazăziul blestemat

de purpura nesăţioasă a iubirii mele

invocate în genunchi

unghiular

mesteacăn

ce frumos plângi
pot ghici pe obrazul tău
mesteacănul pierde albastru sub teaca
de ploaie care şuvoaie inundă spre valea
scriită poveste de sub deşurubat nevinovat umăr
al tău
cern spre soare izvoare raze nemoarte
picură mirosind iasomie şi lavandă
glezne picurate pe asfaltul modelat
un ceai elucubrat
un iris

lampioane

Nu-mi ninge toamna-nspre gri

parcările din zona gurii tale

se numesc sărut

aşteaptă cerul să coboare uniform

o asistentă dependentă de cloroform

 împinge realitatea mai departe

dincolo de bătaia pleoapei mascate

cerc polar al deznădejdii trase de reni

umflaţi de elan tretinesc

vom locui în această mică minţire

minutele se vor pierde şi se vor ridica

din ghetouri numismatice podoabe

lampioane fredonând frenetic

lumina sub îngeresc

scriu

Îmi pun cortul 
bandaj pe rana care zemuie
dorm pe buzele roşii
strigând după o ploaie peste
lobodă şi leurdă şi ţelina 
surâde-n colţ pe câmpul subjugat de prezentul
unde tatăl înfige absent bastonaşe
cerul e plin de viermi
care smulg pălării şi înghit
şi cortul meu pironit
mă adăstează cu abonament
cumva
tigrii mei zburdă
dungile lor mă inspiră
scriu

plictiseala linge sfârcurile tale

vii cuminte
ştiu nu avem trecut 
nu am dezgropat morminte
dar vrei?
soarele -mi apasă retina vulnerabila mea
dragoste ce coapse ai
aşteptătoare sub cercul neiertării 
o altă zi purcede şi clipe vinete
curg
vii nu avem trecut
gerul urcă mai sus de coate
plictiseala linge sfârcurile tale
şi gelozia dacă vine
vine cuminte

clor

şi clorul uită stamine-n pupile
doar versul meu salvează clorofila 
din cercul inimii tale pictat
cu unelte specifice de arheolog
pense pensule 
clar iubirea mea e o vrajă batantă
poartă morcovie din serul primăverii înjectat
direct în pupile
sub liminal-ul meu 
ce o fi el

indubitabil

mâna ce-mi apasă umărul
genunchiul simte
limba purtător de cuvinte microbi 
virus o fi un sărut
clar de lună
pipăită ce sfârcuri virgine
aruncai cu praştia animalului din mine
gerul nu îngroapă conservă 
pleoapa ce sub tulbure şi dor eu ştiu dacă observă
mâna ce mă ajută conduce
tuburi şi cerneri dispuse radiant
apetisant pentru renunţători deliberat
de testicole deshidratate
azi vom face baie în ceva
lângă un nisip terminat
vaaai ce bine ne sintem...pui tu poza

nuu.nu rânjeai sufiecient dragă
bait mi uoatever oau cuuul
no coment are ase mult silabe
o fi ceva animal
fericire mare pe fericire boook
shut up stupid dont clean
ochelarii sunt fără păreri de rău
pasivi 3 d activi
undeva sunt versuri
cine mai cinema pleoapa e beteagă
nu are os da cere
râd
simplu cu ha urmat de ha
indubitabil

clei

şi cleiul ce leagă furtunile
coboară dramatic supt de păpuşari frenetici
undă macabră soarbe nu dă
din blidul de lapte sortit mângâierii
ce pleoapă mai tristă ai vrea peste 
zâmbetul rece 
ecuator peste poluri
sinestezie lăcrimată 
stalactite cătuşe pe nervii mei
certat peren sub umbra zâmbetului
lejer muşc din trupul florilor mirosul lor
mă-ndoaie indiferent de pleoapa ce mi-o aştern
zăgaz şi peşteră
rupe tu doamne florile petalele lor
nu încerca asta acasă
citeşte înstrucţiunile
bea apă şi aşteaptă valul

semn de carte

O umbră se-ndoaie
semn de carte 
ascuns sub privirile
care nu citesc 
magneţii de pe frigiderul 
ei conservă secunda
cernerea e grea aud
ochiul meu se zbate zălud
disperare şi suspin
pe bac
un automobil e inima
care se opreşte la stop?

I believe

Cerul îmi curge clar pe umeri
dorul ascunde şăgalnic imaginea ta
I believe
te-am mai văzut într-o 
staţie ciudată de metrou osândit
doar clipele tale aveau gustul
şi culolarea mentei din copilăria 
unicei mele priviri
euforia luneca spre cercul
buzei tale inferioare muşcate
de sărutul meu
I believe
şi te ascund în faldurile privirii
nu muri acum
mai haită-mă cu-n zâmbet
I believe
scurtează-mi viaţa cu surâs
inerţie şi ceva promis

înger înţărcat?

îngerul meu nu era înţărcat
venea la mine oţărât
scurmam cu pleoapa prin nisipul motanului
venea şi un val celest 
dar vroia lapte spuma de pe el
nu m-am priceput
eu ştiu poate a murit de foame
nu l-am mai văzut
se spune că fugea un înger
cu un sfârc sfârtecat 
aripile lui pendulează 
ştii că timpul zboară?

sincer

lovesc erup nemuşcat de timp  caut izvor

cernere  neagră verde sub cer fărţarnic

nemişcat mă prefac anesteziat

uit o pălărie sub negrul decor  cer obţinut

nostalgic singură iluzie trepidată pe unghii

sub vinerea neagră muşc scelerat întârziat

vrei tu sub vreun pridvor

oasele şi foamea atârnă sub gât

al mătii aşe se scrie sau nu

diacritică e zâna din poveşti

copile te urăsc

sincer produs

cât de frumos de repede

Cât de frumos de repede trece timpul

Deunăzi albul era-n asalt la ferestre

Azi macii ard sub zepeline pe câmpul

Unde clipe cuminţi aşteaptă pedestre

Simt volbura cum se urcă verde pe trup

Mâna-mi alege o parte mai umbrită

Globulele-mi zornăie albine prin stup

Un deal mai sfielnic privirea-mi evită

Cerul rece se abureşte-n răsuflare
Păsări scârţâie contururi , volute...
Norii-mi par petale amorfe de soare
Muşcate de spaţiul armonic şi iute.

Cât de frumos de repede trece timpul
Picurând  pe streşini, cicatrici şi grinduri
Privesc pe fereastră cum cade nisipul
Unduit molcom dinspre viaţă spre gânduri