Crede-ma draga

Crede-ma draga
Ploua peste lacrimile
Sau odata cu ele
Ma pierd si sterg
Rimel si nouri in vele.

Crede-ma draga
Rup si ocean in valuri
astep obisnuit de vele
Nu intreb niciodata ce e cu ele
Si vine rima finala, finaluri...

Crede-ma draga
vantul si muzica
ocean....iubeste
Ritmuri si nouri in vele
in pleoapele tale
as asculta in orice alta zi povestiri si basme,
tresar de nepovestit
Crede-ma draga
sorbire meleag
clipa taram
Crede-ma draga intreaga
ceva ceva ne leaga
un ochi sa ne vada
sa ne inteleaga

Prima ascunda

Prima ascunda

Uneori muream mai repede decat scanceam.
Cerseam o clipa spre nicaieri, vals al frunzelor dintre  neintresute primaveri.
Alergam...... ploile......pariu cine atinge  primul pamantul.
Picurii sau vantul .
Purtam o neintremata stare de rau.
O greata pe stavile de al tau dor ...si mal si cele....
Uneori pierd voit acele clipe. Muguri si nici macar frunze.
Le ingrop fara sa le gasesc...
Mor neincetat in rondul lor
Al ploiilor.
Ce nu tin cont de maluri si stavile
Si umbre servile umile
leagan de joc si copile
albastre ce imi par portile apusului spre noapte.

Lasa-mi clatinata perfecta ascunda
si cearta-ma maine spre ziua secunda
unde ascunda isi leapada unda.
Prima ascunda.

Erotica

Erotica

voi spune ca mâine
ne vom adăposti sub streşini  de ploaie
 ne vom uita prenumele sau alintul.
voi spune că mâine
ne cunoastem pe cărare uzi  neîncrezători
voi spune că maine
iubit şi iubită ne recunoaştem în semnele
unui apus in curcubeu
şi intrigi şi grindina curbată spre seară
cum ar fi neîntrebată prima oară
doară să cadă şi să doară

voi spune că mâine
mâine dar de dimineaţă
să vii la o cafea
undeva la marginea oraşului
care spre seară o să doară
covârşitor...

mi-e dor...pleoape ale tale
zbat peste mine ca un vapor în zbor.
unda şi umbra lăuntrică
o aştept ca lubrică şi singură
nesăţioasă încarcerare
între coapsele tale

Obsesie

Ciuta

Eternitate,
dor nedormit si murdar.
Uită-mă neundă si lasă-mă.
Pe privire simt cum ploaia
silabiseşte,
rupe din celest.

Nu , Doamnă.
Secundă nebună.
Aştepţi şi mă macini
pe margini seci.

Un dor murdar,
coapsa ta privită
sub pleoapă întruna,
un dor de dragoste carnală
infinită idee nocturnă.
Şi respir
şi aştept trezirea ta.

Cum aş putea să mă limpezesc
în timp ce Dumnezeu
se adapă ca o ciută
din căuşul gândirii mele.

 Probabil


Noaptea o pun intre paranteze
si ma pierd pe alei  deoarece.
Ucid si fac un dans intre ipoteze
si ma pierd  in oarecum , oarece.

Ultim vlastar si respiratie nemoarta.
Discern , si cern bataie de fluturi.
In ringuri cu polen si petala sparta
Sorbit sunt in ruturi  de continuturi.

Petale din cer.
Astept mareea.
Ma iert . Uit.
Zile curg.
Indezirabil amurg.

Uita-ma.
Probabil voi muri.

Ceaiul de la 5 dimineata

Ceaiul de la 5 dimineata


Avut-am oare vreo durere
ce nu am urlat-o?
Avut-am oare vreo iluzie
ce nu am exilat-o?
Durere şi confuzie
infuzie la ceaiul meu de la 5 dimineata
(poate strecor în el un pic de rom să nu readorm)
Nu am înţeles niciodată de ce valurile nu au umbre
de ce se revarsă plictiseala din cocktail-uri pretenţioase
si liceeni in vacanţă şterg lunateci la mese ubicuue.
De asta îmi place să evadez la mal de mare.
Flux, maree si reflux.
Inima îmi bate în ritmul înotătoarelor peştilor urmăriţi de
rechini sau toni monotoni.
Mă simt oceanic şi albastru şi erup
prin gările şi aeroporturile şi porturile şi limanele de cer.
Nu mai fac parte din cleştar şi viaţa cu moarte.
Irump şi mă pierd clocotit în urma cocorilor gri
ce trag ploaia peste o altă zi....
Avut-am oare vreo durere,
vreo iluzie?
Ce nu am soptit-o macar.....
Nu ştiu , dar îmi beau ceaiul meu de la 5 dimineaţa
(cu un pic de rom sa nu adorm).
Şi cocorii ţipă gri şi mă întreabă cât să mai dureze ploaia şi
unde să o mai poarte...

Nichita

Nu ma rupe Dumnezeule
nu rupe carpa asta, realitate
lasa-mi respirarea si uimirea
in fata ascunzisilor si iezisilor imaginatiei,
terminatiei mintii tale , gandului tau nescurs din unde
Nu ma rupe, mai lasa-ma o secunda, unda, trista in fecunda irealitate.
Locul meu magic , sub ceresc.
Aici unde ma destram si pot sa carpesc
mica mea viata ivita de sub
lumesc.

Moarte

Moarte

Mor pe dealuri sperante
aduse de mijloc si neuimite
de rasarit din clipirile
pleoapei ochiilor bolnavi
Voi uita centima dragostei
desigur a noastra
lasata greu peste un iris .
Eu stiu.... Dumnezeu?
Nu voi muri in cetini si pajisti si
pagini anoste
voi duce o lupta franta peste
tot ce suntem si ne inlocuieste pervers
Moartea e singura calauza
Terna si eterna
speranta bolnava de regret circumspect.

Moarte si dealuri
Idealuri

Clipa ce te alinti si rasfeti
lasa-mi secunda
fiorul si unda
sa cred in dimineti

Pentru
Moarte.
Singur adevar.
Restul sant speculatii.