culoarea apusului a coborât
în buzele tale
plictisită
îmi ești și rotocoale din neastâmpărul
tău
lovesc
cerul
parcă
ai respira
cuvinte nemângâiate
zâmbetul
tău apare și
dispare
un
satelit artificial în jurul unei planete
nelocuite
îți
simt apoi tălpile
călcând pe plaje sălbatice
împingi
o barcă în
sângele meu
privești
în urmă
precum
pescarii ce scriu
pe
nisipul viu
bilete
de adio
pleci
în căutarea anotimpurilor
îți
știu plictisul
deznădejdea
iederă îmbrățișând
copacii tristeții
nu
pot să fac nimic
te
voi iubi
doar
după ce vei pleca
