Radio Vocea Sufletului

luni, 22 august 2016

Unde începe singurătatea

am mai împins o zi prin maţ
o chiorăitură
o bolboroseală într-un lighean verde cu apă
leşinată de căldură
s-a mai uscat un chilot lângă o jartieră
s-a mai strâns ceva puroi într-un abces
s-au stins câteva ţigări pe pielea cerului bătrână
enervante mai sunt ţipetele îngerilor beţi
când vrei să adormi

mă trezesc  făcând dragoste cu o carte
adormisem gol cu ea pe burtă
ochelarii căzuţi mă privesc scandalizaţi
la dracu am murdărit patul
măcar am terminat cu adevărat o carte
mă întreb dacă e cazul să îmi aprind o ţigară
rup o filă cuvintele se scutură uite că am şi tutun o răsucesc şi o aprind
la naiba chestia asta nu o poţi face cu o femeie
nu o poţi fuma
la naiba e ca şi cum ai mânca becuri şi te-ai răhăţi lumină
râd isteric în barba de vreo patru zile
mă simt bine în pielea mea
nu mi-aş face circumcizie niciodată
mă privesc atent  în oglindă
să văd unde începe singurătatea







joi, 18 august 2016

Diapazon



Mestecenii...
aud cum
mirosul tău urcă pe sub coaja albie.
Eu nu sunt mesteacăn,
în mine nu se mai întâmplă nimic.
Totul e etichetat, împachetat şi părăsit -
norii păşesc aşa, cu luare aminte,
prin coridoarele şi sfielile din noaptea mea.

Sunt o casă cu găvanele oarbe.
Pereţii aşteaptă să fie loviţi
cu un diapazon, aşteaptă să se prăbuşească.
Mirosul tău încă îmi sună crud în palme.
Când ai plecat din mine, ai stins lumina. 








Diapazon



Mestecenii...
aud cum
mirosul tău le urcă pe sub coaja albie.
Eu nu sunt mesteacăn,
în mine nu se mai întâmplă nimic.
Totul e etichetat, împachetat şi părăsit -
norii păşesc cu luare aminte,
prin coridoarele şi sfielile din noaptea mea.

Când ai plecat din mine, ai stins lumina.
Sunt o casă cu găvanele oarbe.
Pereţii aşteaptă să fie loviţi
cu un diapazon, aşteaptă să se prăbuşească.
Mirosul tău încă îmi sună crud în palme.








miercuri, 3 august 2016

A venit vara

ţi s-au liniştit cocorii sub piele
îţi spun mângâindu-ţi bătăile inimii
surâsul tău face să zăngăne portocalii în Corfu
a venit vara şi toate călătoriile încetează în apropierea soarelui
pereţii sunt aripi legate cu ceară
şi odăile care ne ţin prizonieri s-au prăbuşit
un lan cu flori şi o tăcere între ape ne sunt aproape
şi ne sunt departe
cireşi  zdrenţuiţi sperietori de răsărituri
vin  întrebându-ne dacă nu avem să le dăm ceva
fie şi o privire sau câţiva fluturi amari
din recolta de anul trecut
în schimb ne lasă un crâmpei din umbra lor
pe care îl îngropăm între rododendroni

bineînţeles că vom face dragoste
la urma urmei şi moartea nu e decât un copil din flori
pe care îl naştem deopotrivă
amante şi amanţi

a venit vara
şi am aprins lumânări în noi
cireşii au plecat demult