Ultimul muritor

erai mai frumoasă decât ultimul gând

al ultimului muritor

visul lui care atârna precum o  picătură pe frunză

și s-a prelins pe un obraz deșertic

erai și rămâi pentru mine acea frumoasă

care mă desparte de cer și pământ

o primăvară între ape

o retină sfâșiată fluturând peste crepuscul

ești frumoasă așa cum traversezi liniștea peste gândurile mirate

tresărite sub pașii tăi bineînțeles frumoși rotunjiți apăsați

în asfaltul udat de ploile pornite din norii altui univers

până la glezna  care mă hipnotizează și îmi șoptește

că ești mai frumoasă cu fiecare pas și mângâiere tardivă

totuși hrănitoare

precum  un ultim plâns peste obrazul ultimului muritor

Doamnă îndoliată

unde-ți sunt copiii

doamnă îndoliată

sperjurul îți crește în coapse

liniștea te mitraliază

rupi orizontul cu o smucitură a capului

vine peste noi cei care te judecăm

unde îți sunt copiii

întrebăm apăsat

și capetele se bălăngăne a heavy-rock

unde ți-ai pus copiii

la ce bancă și seif uscat

creștetul tău lovește acum stratosfera

ești deja înfulecată la fast food

oasele date deoparte

doar timpanele în gunoi vibrează

unde îți sunt copiii

doamnă îndoliată

O tragedie, românească

te-aș putea iubi ca pe fiola

de început de tratament de perfuzie picurată lent

aș putea umbla plin de bandaje în sala plină fără paturi și pacienți

aș putea să nechez mergând buiestru spre lună

cu tuburile încolăcite prin fălcile asistente obeze care mă eviscerează

flămândă și singură prin ochelarii cu raze x roentgen  marconi

aș putea uita că doctorii nu au venit azi să se închine la cerebelul meu

sunt prinși în insectar de bani și doar dau colerici din lărgimea halatelor albe

fluturi de varză

spasmul le ia ultimul zvâc și se șterg la gură cu

o hârtie igienică verde sau euro

dar eu totuși te-aș putea iubi de m-ai aștepta

la ieșire cu o limuzină neagră fără motor

trasă de cai mascați nebăligați

bine dispuși care trec ușor

peste o tragedie

românească

Regurgitare

măgurile amurgeau în asfințitul de an

mergeau pădurile în urma cerbului nevolnic

liniștea ridica fluturi din petalele

florilor arămii

boncăluia cumva bolnavă natura

sub pașii greilor copaci

......................................

vinovăția

culoarea uscată a uitării

țintuită în ierbarul cutiei astmatice

zvâcnește

sânge

îmi amintesc

tușesc

fata aceea avea spini

curgea rouă și sânge în dimineața făpturii aieve

nu era chiar definită

o ceață plutea între mirările și nările și zâmbetul ei

purtat de patru viermi flămânzi

mâncători de

de fluturi ai toamnei

fata aceea avea spini

murdăria spânzura de genele

cerului urduros

linguri de aer solidificat păreau a fi gata

de înghițit

leac pentru încă o oră de moarte

și iubire postumă

.................................

pielea ei mă înghite

și mă scuipă

într-o  primăvară

pe care nu o doresc

Seara, noaptea, dimineaţa

am libertate cât să ajung la chioşcul din josul străzii

unde cumpăr ţigări şi un six pack de bere

să trag de colţul cuverturii un pic mai mult spre mine

să dezvelesc mai mult din tine

am libertate cât să urlu la lună

lună de lună prin hubloul casei

în care tu dormi iar eu uneori

da şi eu

casa şuieră în întuneric

copacii foşnesc sub ea

am libertatea de-a-i îndrăgi

pe Iuda şi Crist în acelaşi timp

şi să îl aleg pe Baraba

pentru că doar pe el pot eu să îl iert

tu mi-ai iertat fiecare dimineaţă trântită cu zgomot

de un mine însumi neatent şi mahmur

am libertatea de a citi Libertatea

Kant  Kafka sau Click

ştirile care curg pe burtiera televizorului din bucătărie

E-urile obscene de pe etichetele iaurturilor mezelurilor

sau pot citi în zaţul cafelei tale

în liniile palmei care mă descoperă contur de chip nesigur

şi mă plămădesc înspre o altă zi

Visătoare

te iubesc astmatic

cu fiecare tuse  și scuipare în batistă

lovesc cu mâna în trecători și chitanțe indecente

pierd de-a valma strigătul tău și uitarea ce  o implor

lovesc ca un pescăruș într-o mare de sticlă purulentă

pierd sânge la fiecare respirație

sărut umerii tăi stingheri

vorbesc pe fleacurile care împing viața spre

moartea visătoare