luna a spart ferestrele lumii
în case au pătruns zâne și monștri
flori din alte tărâmuri
visele altor copii
valuri cu pești de lumină
și umbre eliberate de tulpină, de algă sau zid
luna a spart și lumea s-a umplut de cioburi
(clipocesc săruturi și surâsuri
înoată liniștea din marmură spre
îmbrățișările cuvântului)
luna a spart ferestrele și străzile au năvălit
lăsând gălăgia și noroiul pe pervaze
nimeni nu a mai ieșit din casele
unde străzile se plimbau fumând în voie
prin dormitoare, bucătării și livinguri
prin trupuri, artere și ochi
apoi luna a părăsit pământul
și nimeni nu a plâns cu lacrimi, cioburi sau sărut
casele au împietrit
goale
sfidând așteptări și deșteptări
depărtări și apropieri unite
în zâmbetul unui somn
care se cațără iederă
pe glezna proaspăt răsărită
a copacului
a frunzei și dorului
din pieptul meu
unde luna s-a adăpostit
