Radio Vocea Sufletului

miercuri, 30 noiembrie 2011

Cadere si rascruce

Poate poeme curg
din frunzele ploii
Cad moarte
se innegura si tremura

Din fosnetul lor
Multa lumina
cersita de orbul mierii
cu acul vederii
se rupe o cruce
la rascruce de religii
si maine se cerne pieirea
se discerne
pierderea de intuneric
facturi alambicate, bulversante
modificate de pleoapa bizara
ce nu lasa soarele sa apara
ca Iris Perfect
dar inutil si desuet..

Daca citesti o floare
mirosind-o

Daca o ignori
calcand-o

pleaca pe aripi de rau pravalit in cascade
zboara in timp ce cobori
muscand din aerul rece
cu sete feroce
Spirit si trup casatorit
perfect proiect dumnezeiesc
poltergeiesc
lumina aproape sa inoate
pe piscina de pleoape
in mic cumplita-mi joasa genune
de pierdere-n durere
si regasita in tacere


Oricum,
miroase floarea inainte..

E usor
Te iubesc..nu zbura
nu inota
nu pasi.

Stay.
........

My love..
sfarseste acolo unde incepe comoara
My love
aproprie si incepe viata copilului nenascut
My love
minte si pentru mine cand spui te iubesc
My love
pleaca si pune umbra peste pamant
My love
lasa grinzi de granit peste jertfe
My love
izbeste in diguri furioasa
My love
alunga codrii peste dealuri
My love
arcuieste aurore peste gheturi
My love
uita-mi uitarea in sanii albastre
My love
lasa-mi apoi uitarea sa atarne de grinduri
randuri
My love
My love

miercuri, 23 noiembrie 2011

Avinte- Forever in love

Avinte- Forever in love

Ne pierdem adeseori unul de altul
prin gari, autogari si statii de taxiuri
Miopi, ciudati, si timizi
ne uitam unul de altul
(citind vreo reclama aiurea)
apoi tresarim la o unda
(sunet, presimtire, privire, amintire)
si pornim in cautarea celuilalt
Marasme capriciose si suspiciose
ne mangaie reci gleznele in cautare
un destin ocult ne pare
in mica lume de sub miazazare
Ne adancim, ne scufundam si inotam
in lacrima timpului perfect
ce ne pastreaza insecte in chihlimbar
pe mii si mii de ani

si de fapt
noi ne pierdem adeseori unul de altul...

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Din seria Avinte Colinda

Vom bea acelasi vis
vom respira aceeasi apa
lasa-mi unica iluzie sa spere
la pierduta miscata parere
Lumini sorbite in irisi
cramponate de neleaguri
vreaguri si crampotite
indeneaguri
iarta iubito

cel ce de maine taraie
si latra caine

voi vinde azi ce urasc primesc
pierde-ma , lasa-ma
stii ca iubesc
loveste-ma , iarta
putrezeiesc...
Cutreiere, Doamne
te astept
in mica mea casa
de sub zeiesc.

joi, 17 noiembrie 2011

Bumerang

Bumerang

Vom mai astepta o zi
pana vom veni
la capatul vesniciei.

Mica plata
de tarzie si sorbita suferinta
prin paie de neguri
si brume
adunate toate in pluta
nesfarsitei sperante.
Picura timpul pe stresini celeste
se aduna apa lui in galeti si ligheane
cautandu-ne, tintindu-ne din tavane
direct in gavane
ne susura pe riduri, se lafaie-n oceane
de crude si extenuate putinte

O alta zi, obisnuita zi
pe crenelurile castelului de miazazi
unde cavaleri de clestar si smarald
lovesc in toba ce desparte
ziua de noapte
miazazi de miazanoapte
linistea de soapte
ridicolul de moarte...

Vom mai astepta o zi
pana vom veni
la inceputul vesniciei

miercuri, 16 noiembrie 2011

cerşetor si proletar

te târăşti pe lângă mine
în limuzine de lux
mă vezi la colţul străzii
marfă devalorizată
uitată ca o ţigară
muc strivit de un beţiv
haotic

tu citeşte-mi iubito
în seara asta
cărţi de dulceaţă şi
versuri înmiresmate de toamnă
călcată, strivită în prese
de bulion, vinuri, pastă de măceşe
şi vozuri de palincă
pentru că dimineaţa
sunt prada unui lătrat de câine
jalnic muncitor vagabond
certat de mâine
neiertat de ieri



citeşte-mi apoi tu ciocoi
în pupila de olog
simulant de paralizii
că pot să umblu
dar vreau sa beau
strâmbă nasul că put
în costumul cu alcool, mizerie şi lut
treci mai departe
parchează
într-o tufă intră şi masturbează-te
cu imaginea mea în minte
porc, jigodie de azi la timpul trecut
Armani şi Calvin ţi-s sfinţii şi crezul
iţi putrezeste la pleoape privirea
miezul
de azi prefăcut şi neîntrerupt

simulacru de suflet
fiinţă rebut
Dumnezeu să te ierte
ciocoi
eu sufletul ţi-l...sărut !

duminică, 13 noiembrie 2011

un gand

Ma intreb uneori daca nu ar fi fost mai usor sa fim versuri, pe vremuri eram incorsetati in rime, iambi, picioare, cine mai stie ce altceva...acum am fi liberi...Macar atat.

Povestea Prinţesei Sorina


    Naşterea Prinţesei Sorina era un secret de stat. Şi ca orice secret de stat era foarte bine păzit. De fapt nu se ştia nici măcar dacă va fi o prinţesă, şi nu un prinţ, dar ca să ne împrietenim, eu vă spun de pe acum. Şi dacă vă întrebaţi de ce povestea aceasta nu începe cu a fost odată ca niciodată, este pentru că povestea aceasta nu a fost, ea este acum, se întâmplă încă. Să revenim…
    Se ştia că evenimentul va avea loc la sfârşitul lunii iunie, dar data exactă nu se cunoştea. Nu se ştia nici măcar cine este doctorul reginei. Unele voci remarcaseră totuşi că drumurile Camionului Frigorific Regal de Îngheţată la Castel erau mult mai dese, şi coincideau nefiresc cu absenţele doctorului Haus , cel mai bun doctor din Regatul Undarei, de la cabinet. Ba chiar nişte voci mai răutăcioase povesteau cu amuzament că în ziua în care semaforul a rămas blocat pe roşu, iar Camionul Frigorific nu a putut să treacă mai departe, l-ar fi scos pe bietul doctor Haus aproape îngheţat, pentru că îl ascundeau în spate să nu îl vadă nimeni…
    Şi totuşi, în clipa când prinţesa Sorina se năştea, era de faţă şi un oaspete nepoftit, Vrabia Paparazzi, care din surse numai de ea ştiute aflase totul, şi cocoţată la un geam care avea (oare din întâmplare?) draperia un pic trasă privea cu sufletul la cioc ceea ce se întâmpla în cameră. În clipa când Regina Mamă luă în braţe fetiţa , orbită de frumuseţea printesei, vru să se îndepărteze si alunecă de pe pervaz; încercă ea să se redreseze, dar încă buimacă, dădu de trei ori din aripa dreaptă şi numai o dată din cea stângă, ceea ce nu o ajută cu nimic. Totul se putea sfârşi rău pentru Vrabia Paparazzi, dacă nu trecea pe acolo întâmplător Vântul de Bunăseara, care o ridică uşor, până îşi regăsi echilibrul şi putu să zboare.
    -Vai , mulţumesc, Vântule de Bunăseara! Nu ştiu ce mă făceam fără tine…
    -Pentru nimic, Vrabie…Dar ce ai păţit? Unde îţi zbura mintea? 
    -Sunt emoţionată, chiar acum s-a născut Prinţesa şi dacă ai şti ce frumoasă este... Mă duc repede la redacţie, să o descriu Desenatorului-Sef, să nu uit vreun detaliu…Te las, să cumperi mâine ziarul, să vezi cât e de  frumoasă ! Am zburat…
    - Bine, du-te...
    Vântul rămas singur, curios să o vadă pe Prinţesă şi nemaiavând răbdare până a doua zi când apărea ziarul, se urcă şi el la geamul de unde căzuse Vrabia, dar o mână grijulie trăsese draperia, şi nu văzu nimic. Încercă el să sufle spre geam cu toată puterea, dar draperia nu se mişcă…în faţa termopanelor nu se putea face nimic. Resemnat, plecă mâhnit, dar îşi reveni repede, dându-şi seama că era primul care putea anunţa în regatul Undarei  vestea că aveau din clipa aceea o prinţesă frumoasă.
    Dimineaţa, Regele Sobrin, lua micul dejun, singur, Regina Aela încă se odihnea. Sorbind cafeaua, luă ziarul şi rămase înmărmurit, văzând pe prima pagină poza  Prinţesei nou-născute. Imediat auzi în geam ,,Cârr!Cârr!”. Primul Slujitor se duse să deschidă geamul şi îl anunţă:
    -Sire, aveţi un Păsărifon de la Regele Balenis al Ardanului!
    - Bine, lasă-l să intre.
   În acel moment intră în zbor un papagal viu colorat , plin de sine, arogant. Se aşeză pe masă în faţa Regelui Sobrin, şi începu să vorbească ţâfnos :
     -Felicitari pentru fetiţă, vecine.
    Înainte de a continua cred că trebuie să  dau nişte explicaţii. Ştiţi ce este un Păsărifon? Dacă în acel moment te uitai pe geam vedeai un şir întreg de papagali aşezaţi cam din 50 în 50 de metri , zburând pe loc şi repetând cuvintele ce tocmai i-au fost adresate regelui Sobrin. Şi acel sir se pierdea departe în zare, până la primul papagal, care stătea în faţa Regelui Balenis al regatului vecin Ardan. Aşa funcţiona. Un savant, Alex Garambel, observase că păsările comunică foarte uşor una cu alta, că se înţeleg foarte bine când zboară în stoluri, ciripesc la fel, dacă una schimbă direcţia, toate se mişcă după ea. Atunci se hotărâse să dreseze papagali, care şi vorbesc, şi gata Păsărifonul era inventat. Bineînţeles că nu toţi aveau bani pentru aşa ceva, dar regii aveau. Să revenim…
    - Mulţumesc, vecine, răspunse regele Sobrin.
    - Este sănătoasă ? Că de frumoasă, nu am ce spune, este, am văzut în ziarul vostru.
    - Da , da, sănătoasă, totul  este bine.
    -Nu cred că este la fel de frumoasă ca fetiţa mea, Prinţesa Carmina,(aici papagalul zâmbi acru), dar oricum mă bucur pentru voi. Transmite-i Aelei felicitările mele.
     - Da, vecine, o să îi spun.
   În acel moment , Primul Slujitor se apropie de Regele Sobrin şi îi şopti ceva la ureche. Acesta dădu aprobator din cap şi zise :
      -Rege Balenis, Primul Meu slujitor, ar vrea să îi transmit fratelui său, Nadiel, care vă este porcar că este sănătos şi îi este dor de el.
    Auzind acestea, Papagalul Păsărifon, se înroşi, se încruntă, şi începu să ţopăie, strigând :
     - Ce? Porcarului? Dar cine sunt eu? Văcarul?Te sun ca de la Rege la Rege, să te felicit, că eşti tatăl unei printese care nici măcar nu este aşa frumoasă, şi tu mă pui să transmit mesaje porcarului?!
    Şi o ţinu aşa aproape un minut. Regele Sobrin, cât era el de sobru, şi cât se simţea de supărat la auzul acestor vorbe grele, la vederea Papagalului Păsărifon, care sărea într-un picior, se umfla, se răsucea, ţipa, îşi rostogolea ochii, mimând tot ce făcea regele Balenis la zeci de kilometri distanţă, nu se mai putu stăpâni şi începu să râdă. Papagalul se opri brusc şi începu şi el să râdă… Toţi Papagalii Păsărifoni începură să râdă, până la primul care râse în faţa unui Rege Balenis stupefiat.
    - Da? Râzi ? Las că nu ai să mai râzi tu multă vreme!
    –Nu de tine râd, ci de papaga…
    Dar era prea târziu, Papagalul Păsărifon îşi luase deja zborul. Regele Balenis terminase apelul. 
    Prim-Slujitorul, Dreian, se apropie de Rege şi îi zise : 
     -Îmi cer iertare, Sire..
     -Nu e vina ta, Balenis este un om dificil, şi e vina mea că am râs, dar, şi aici regele nu putu să ascundă un surâs,,,...papagalul era prea caraghios!
    Oftă şi luând ziarul se îndreptă spre dormitorul Reginei Mamă , care tocmai alăpta fetiţa. La vederea lor, Regele zâmbi, o sărută pe frunte pe Regină şi îi spuse arătându-i ziarul:
     -De ce ne era frică nu am scăpat...
     Ca să explicăm, trebuie să ne întoarcem în urmă cu un an , când înainte de căsătorie, fuseseră să vadă dacă sunt sănătoşi la doctor( la dr.Haus, bineînţeles), aşa cum fac toţi oamenii când se căsătoresc, dar trecuseră şi pe la Vrăjitoarea Brigelia din Munţii Hertezatului, munţii veşnic  înzăpeziţi, pentru a încerca să afle dacă unirea lor va avea urmări fericite. Vrăjitoarea îi primise bine, le făcu o cafea, povestiră, şi zaţul cafelei  băute de fiecare îl turnă în palmele lor şi îi puse să îşi dea mâna.
    Apoi le ghici viitorul prin cărările făcute de cafea şi liniile palmelor. Le spuse că vor fi fericiţi, regatul Undarei va prospera sub domnia lor, vor trăi până la adânci bătrâneţe, vor avea copii sănătoşi.. Singura lor problemă va fi că primul lor nou-născut, va fi o fată aşa de frumoasă, încât va stârni invidia vecinilor, şi s-ar putea isca un război. Cei doi îi mulţumiră, au vrut să o răsplătească, dar ea le spuse :
    -Nimic din ce vreţi să îmi daţi nu îmi trebuie, şi ce mi-ar trebui, nu mi-aţi da niciodată...
    Ei plecaseră nedumeriţi, şi îngrijoraţi puţin de profeţie. Iată de ce încercaseră să ţină aşa secretă naşterea prinţesei. Dar să revenim..
    Regele continuă :
    -Se pare că planul nostru de a o ţine cât mai ferită de ochii lumii până ne vom gândi la altceva s-a dus pe apa sâmbetei ...
     -Într-un fel este mai bine, încet-încet şi oamenii se vor obişnui cu ea şi o vor iubi cu atât mai tare, spuse Regina.
     -Stai că nu ţi-am spus tot.
    Şi Regele îi povesti conversaţia avută prin Păsărifon cu Regele Balenis.
      -Nici nu ştiu dacă să îl mai chemăm la botez..
      -Cheama-l, spuse Regina, dacă vine bine, dacă nu, mai bine. Oricum , ar fi bine să dai de ştire la hotare, să dubleze straja, şi eventual să îi spui lui Dreian să trimită un mesaj fratelui său, dacă observă ceva ce ne-ar pune în pericol la curtea lui Balenis, să ne anunţe. 
     -Bine te-ai gândit. Şi frumoasă şi deşteaptă.
    Regele le sărută pe amândouă pe frunte, şi vru să plece. Se opri şi spuse :
      -Te-ai hotarât ce nume să îi dăm ?
      - Da, spuse Regina, o să o numim Sorina, pentru că este frumoasă ca Soarele şi ca Luna împreună.
    Regele nu înţelese la început, apoi zise
       -Aaa, Sori de la Soare, plus na de la Lu-na! Îmi place, aşa să fie.
    Plecă, gândindu-se încă o dată cât este de binecuvântat cu o aşa nevastă, ,,nu ştiu ce m-aş face fără ea", îşi spuse.
    Zilele treceau şi ei se pregăteau de botez. Slujitorii se obişnuiseră cu frumuseţea de fetiţă, şi nu se mai simţeau stânjeniţi în prezenţa ei, ţinând din ce în ce mai mult la ea.
    De Balenis, nu prea ştiau mare lucru, decât că acesta citea Cronica Undarei, privind noi şi noi imagini cu Prinţesa Sorina. Acum nu mai era nicio problemă pentru Vrabia Paparazzi să le obţină. Se ştia de asemenea că zilnic o chema la el pe fata lui, Prinţesa Carmina, care avea deja vreo 5 anişori şi o compara îngândurat cu imaginile Prinţesei Sorina...Era de asemenea îngrijorat că vânzările ziarului Cronica Undarei la el în regat, erau în continuă creştere. Cam astea erau mesajele primite de la Nadiel Porcarul.
    Sosi şi ziua botezului. Invitaţi din toate părţile lumii, regii multor ţări răspunseră invitaţiei Regelui Sobrin. Să fim sinceri, veniră mai ales cei ce aveau băieţi, pentru că se gândeau şi ei la viitorul acestora. Deşi Regele Balenis fusese invitat (şi avea şi un băieţel, Prinţul Alexis), încă nu apăruse.    Nici după ce Părintele Adaria termină slujba botezului, nu apăru. Când naşa Prinţesei Sorina, contesa Onna ,o bună prietenă şi fostă colegă  a Reginei Aela la Academia Sânge Albastru apăru la uşa bisericii cu ea în braţe, tot poporul strâns acolo izbucni în urale şi strigă ,,Vivat Prinţesa Sorina! Vivat cea mai frumoasă Prinţesă din lume!" . Câţiva din cei ce îşi aruncară cu entuziasm căciulile în sus, ridicând privirea văzură foarte miraţi, la mare înălţime, un lanţ de Păsărifon, care se pare că transmitea tot ce se întâmplă acolo..Oare ghiciţi cine era la capătul celălalt al Păsărifonului? Aşa e , aţi ghicit, regele Balenis. În sfârşit, totul continuă cum nu se poate mai bine, Desenatorul-Sef nu mai prididea să facă portrete invitaţilor cu Prinţesa Sorina; deşi fiecare când o vedea la început rămânea surprins de frumuseţea ei, toţi se obişnuiau şi o luau în braţe cu drag. Începu şi ospăţul, muzica şi dansul. Numai locul Regelui Ardanului rămânea neocupat..
    Când toată sărbătoarea era în toi, Dreian, Primul Slujitor veni şi îi şopti Regelui Sobrin:
    - Maiestate, se pare că se apropie Caleaşca Automobil a regelui Balenis...
     -Nu se poate!, spuse acesta.
   Bucuros, se ridică de la masă să iasă în întâmpinarea lui Balenis. Când ajunse afară, Caleaşca Automobil tocmai se oprise. Uşa acesteia se deschise, şi un om fu aruncat din ea. Caleaşca Automobil demară apoi grăbită. Regele împreună cu Dreian se apropiară de omul căzut la pământ, care gemea de durere. Dreian îl recunoscu: era Nadiel! Fratele lui! Îl chemară repede pe doctorul Haus (invitat şi el la petrecere bineînţeles). Acesta îi acordă primul ajutor, îi făcu o injecţie şi Nadiel îşi reveni. 
    Îi spuse Regelui Sobrin
    -Sire, am fost descoperit! Tocmai când vă scriam un raport şi îl agăţam la piciorul Porumbelului Poştaş( oare v-am spus că aşa ţineau legătură? Un fel de SMS, cum ar veni), când a intrat peste mine Primul Străjer al lui Balenis..Cred că mă urmărea de ceva vreme...M-au bătut, şi mi-au spus că dacă vorbiţi cu Porcarul lui şi nu cu el, atunci pe Porcar trebuia să îl invitaţi. 
   Regele Sobrin îl întrebă cum se simte şi dacă poate să vină la masă.
    -Sire, nu aş îndrăzni...
    - Lasă asta…Eşti destul de bine sau vrei să mergi la spital, să îţi facem injecţii, analize, eventual să te punem în ghips? Mi  se pare mie sau gâtul ţi-e cam strâmb? 
    - Nu, nu, Sire nu am nimic, şi gâtul meu este perfect drept, zise speriat Nadiel, încercând să îşi ascundă durerea când îşi îndreptă gâtul cu o pocnitură.
    Şi Regele îl puse lângă el la masă, având grijă să îl servească cu mâna lui cu cele mai bune bucate şi băuturi.
    Trecură anii, Prinţesa Sorina avea deja 6 anişori. Crescuse, bineînţeles, frumoasă, dar şi deşteaptă, era iubita şi răsfăţata tuturor. Pe unde mergea, chipurile tuturor se iluminau zâmbitoare. Era un pic cam vorbăreaţă, dar spunea  lucruri foarte înţelepte, surprinzătoare pentru vârsta ei. De cuminte, era cuminte, mai făcea ea şi pozne ca orice copil, ca atunci când s-a ascuns în cuşca lui Negro, câinele din faţa Grajdurilor Imperiale, de au căutat-o toţi speriaţi, iar în Cronica Undarei deja se specula răpirea ei şi posibila implicare a regelui Balenis…De fapt ea se jucase cu Flufy, un căţeluş alb ca neaua, pe care Negro îl adoptase. Se jucase până a adormit alături de el în cuşcă. S-a trezit abia pe seară, când disperaţi, Regele şi Regina adunaseră oşteni cu torţe să plece să o caute prin Pădurea Haget, care se întindea în imediata apropiere a Parcului Regal. A ieşit nevinovată,  în îmbulzeală nimeni nu a observat-o , aşa că a ajuns pâna la Regina Aela şi i-a spus dulce :
    -Mami, mi-e foame…
    Între timp , relaţiile cu Regatul Ardan erau destul de reci, dar nu se ajunsese la acte de agresiune. De fapt, regele Balensis avusese de gând să atace cu toată forţa Undara, încă îi răsuna în minte râsul regelui Sobrin, dar soţia lui, Regina Cyrensis (şi ea prietenă şi colegă la Academia Sânge Albastru cu Regina Aela, ), care era o femeie înţeleaptă, reuşise să îl facă să renunţe. În plus, îi era şi teamă, deoarece Regatul Undarei era puternic, cu oşteni viteji, iar Regele Sobrin era renumit pentru calităţile sale de conducător de oşti.
   Fata lui, Carmina, crescuse şi ea, era un pic cam plinuţă, dar era frumuşică, vorbea mult şi ea, cam fără rost, aşa că toţi râdeau de multe ori de ce zicea. De exemplu, odata, când aşteptau un musafir de vază, mama ei ii spuse lui Balenis ,, Şi ăsta, se crede buricul pământului..”, iar când musafirul ajunse la ei, Carmina care auzise vorbele mamei ei, îi zise:
    -Dumneavoastra domnule, nu semănaţi cu un buric. Sunteţi gras, dar nu semănaţi deloc cu un buric, mama aşa crede, dar nu are dreptate.
   Bineînţeles că toţi au tăcut, apoi au râs stânjeniţi.   
   Altădată la şcoală, i-a spus învăţătoarei că ea nu trebuie să înveţe să citească, ea are slujitori care vor citi pentru ea…
    Fratele ei,  Alexis, un băiat de nouă ani, în schimb era cuminte, tăcut şi silitor, fiind primul din clasa lui. Mai nou, se pare că rasfoia toate ziarele din Undara , după ce le citea tatăl său,  uitându-se cu mare atenţie la imaginile Prinţesei Sorina…
   Apoi, pe când Prinţesa Sorina se juca alături de prietenele ei şi de Flufy în Parcul Regal, iar Vrabia Paparazzi nu mai prididea cu transmisul de imagini, Regatul Ardan fu atacat de mohorâtul rege al Siimitului, Ximon, care în câteva ore fu la porţile castelului lui Balenis. Acesta abia apucă să se urce în Caleaşca Automobil cu familia şi să fugă. Vrând- nevrând, singura lui cale de scăpare era spre Undara, aşa că  ajunse la castel la Regele Sobrin, cerându-i adăpost.
   Când Regele Sobrin apăru, vru să ingenucheze în faţa lui, dar acesta nu-l lăsă şi îl ridică imediat.
    -Vecine, prietene, nu se cade să îngenunchezi în faţa mea.
   Balenis, plângând, îl rugă să îl ierte pentru vorbele şi gândurile rele ce le-a avut de atâţia ani faţă de el, de soţia lui, şi mai ales faţă de Prinţesa Sorina.
    -Ce a fost, a fost, uitat să rămână, să ne gândim ce facem de acum.
   Împreună plecară să hotărască ce puteau face în faţa mohorâtului rege Ximon.
   Între timp, Regina Aela o întâmpină cu drag pe Regina Cyrensis şi pe copiii acesteia. Carmina se uita un pic cu ciudă la Prinţesa Sorina, care după un moment de timidate spuse:
    - Eu sunt Sorina. Tu cine eşti?
    -Carmina, şi să ştii că sunt mai frumoasă că tine.
    -Cu frumuseţea ta nu trebuie să te mândreşti, numai măgarul a murit de foame admirându-se în apa lacului, aşa mi-a spus bunica. Vrei să te joci cu mine?
   Uşor nedumerită, Carmina acceptă. În curând se jucau cu Flufy în Parcul Regal, aruncând cu o minge pe care el enervat o muşca, dar refuza să le-o aducă înapoi. 
   Fratele Carminei, Alexis, care o privea tot timpul pe Sorina, se uita la ele, neîndrăznind să intre în joc. Prinţesa Sorina observă, o întrebă pe Carmina cum îl cheamă şi îl strigă:
    -Prinţe Alexis, binevoiţi să vă jucaţi de-a v-aţi-ascunselea cu noi? Şi râse cristalin.
   Alexis zâmbi, şi fugi spre ele. Se duse la un copac se întoarse cu spatele şi numără până la zece.
    -Cine nu este gata, îl iau cu lopata!
   Şi porni să le caute pe fete.
   După câteva zile, Regele Sobrin adună o mare armată, chemând ajutor şi de la regii Albanului, Veresinului, care îi erau buni prieteni. Într-o bătălie scurtă învinseră armata mohorâtului rege Ximon, izgonindu-l înapoi în regatul Siimit.
   Regele Balenis se întoarse pe tronul Ardanului. De atunci a fost un rege mult mai bun pentru poporul lui. Îl chemă înapoi pe Nadiel, îi ceru iertare şi îl făcu Prim Slujitorul lui.
   Cu Regele Sobrin rămase bun prieten, făcându-şi vizite unul altuia, împreună cu familiile lor.
   Când Prinţesa Sorina împlini 7 ani, sosiră invitaţi din toate colţurile lumii, şi Parcul Regal răsuna de chicoteli şi cântecele vesele. Carmina însăşi parcă se mai îmbunase, îşi dăduse seama că nu este ea cea mai frumoasă prinţesa din lume. Poate că nici Sorina nu era cea mai frumoasă , dar pot să jur că pentru Alexis ea era.
   Şi am încălecat pe o şea şi v-am spus povestea aşa, dar cum am spus, ea va continua.
 

joi, 10 noiembrie 2011

Fata moarta( ei mai este de spus, ma grabi)

Surpriza...

O poezie moarta iesea din
buzele fetei moarte
ultima respirare
un cerc de iertare
pe dune de Sahara albastrita ca mare
un abur creionat valatucit
ca fum de tigare

Oameni soptiti
si viclene vileaguri
susura barfe, povesti de neant si trecut in el

Milostive Doamne, iarta si uita poeme
sanspoeme si tot ce nu intelegi
alina fruntea fierbinte a dorului de viata
a sperantei de a vedea umflandu-se cu aer
pieptul unei fete
adolescente desuete
certata cu boyfriendu de catifea

Uita-te in mine
vede-ma si intelege
Un update, esti cel mai scump antivirus
platesc cu sufletul si existenta,
si nimic de vreo cel putin 2000 de ani??!!

miercuri, 9 noiembrie 2011

not ready yet



 Am vrea amandoi aceeasi melodie

Ne certam pe versuri
ne iubim in menuete
desuete cu perdele de ceturi
si maine, cersite intelesuri
Ninge pe flori brumate
si se lasa seara si ceruri
pe zambete, dealuri, neguri...
Vom stinge incendii din vara viitoare
toate aduse la prund si izvoare
Lasa-mi inima cerand piaza si miaza grea
lasa-mi inima ceruind piatra si inima mea
 pe stele dragonii se plimba
sa arda versuri e unica enigma
 versuri ei ard, nici eu nu le pot salva

maine ce ger, ce moina si muzica de armonica frunze imprastiete in parc, de noiembrie, uitare sublima, ploaie si vanturi sucite, lasa o clipa si promite maine..ce moina ciudata pe parbrize in noiembrie...

luni, 7 noiembrie 2011

cu rost ?

Daca vei striga
imi voi stinge tigara pe timpan

Mi-e teama primavara de cel
ce urca in rai
si apoi seara frunzele duhnesc
a rachiu prost de nicaieri

Mi-e sora vantul ce urla
in prihodiste
cu pasi de lemn turnat
in matrite de coaja salbastrica
O ultima durere si cel dintai oftat
se aduna la masa,
cina (cea de seara) unde
mielul si manzul sant martiri si comeseni
susura vinu in ulcioare
tanguie clipa sugrumata in gatul clepsidrelor
mizguie a bruma pe verighetele frunzelor
de vie, gari de neant edulcorate pe ceara
si se stinge
si astept ce doare sa inceapa
multumesc si ma abtin dar totusi
(urlu) la firul de iarba
ce se inclina in fata coasei ce-l prada.

Alte probleme nu sant.
Multam de intrebare, sant bine.
::DD

Mi-e seara..
surioara

duminică, 6 noiembrie 2011

Fara rost

Afara noaptea alearga pe frunze tarzii
O durata dorinta tresare-n glezne
(apare o umbra la rascrucea de ganduri
o lumina ea fiind in melanjul de bezne..)

Un fior de lior ce asteapta un tremur
o margine de lume impinsa in vremuri

Terra, meteorul ciudat
ce lumea o sfarseste izbind-o in vintre

Calugari halucinanti in medievale manastiri
isi proiecteaza umbra pe cerul silvestru
Anteriile largi ascund vinuri si halci
pentru falci de suvoaie si genuni
Dumnezeu isi face rugaciuni
se roaga in alte biserici
pentru greseli si propriile pacate-
-urcam in lifturi in maini
si coboram pe picioare
etaje intregi de patimi si celule
adiacente eternului ,, nu stiu.."

Cred ca Raiul si Iadul
demult au trecut la moneda unica
pactizeaza
si nu mai sant vami intre ele...

Cu boceluta in statie astept ca prostul
un ultim autobuz, un taxi, o roata de bicicleta macar.