O petală de trandafir neînflorit

Ia o petală de trandafir neînflorit, pune-o pe limbă, savureaz-o...simţi viaţa, parfumul, toamna..apoi lipeşte-o umedă de saliva ta la o femeie goală, foarte frumoasă (toate sunt frumoase)...între sâni..Toţi  se vor întreba ce e sub ea, cine a lipit acea petală de trandafir neînflorit... vor ignora pielea, nurii, ochii dornici lucind a păcat smuls din raiul promis...Până se vor dumiri..va veni acea toamnă care va înghiţi corpul femeii...neîndrăznind să tulbure liniştea petalei ce aşteaptă un alt corp de femeie sau un îndrăzneţ care o va desprinde  şi o va pune la locul ei în trandafirul neînflorit.

Viaţa e o curvă cu urechi frumoase

viaţa e o curvă cu urechi frumoase

e  o vacanţă fără şcoală şi pauze

singurul mister a fost  profa de rusă

a plecat de la oră pe fereastră

în schimb a venit un profesor cu urechile

grase de muzică

ascultam Rachmaninov

viaţa are şi coapse de strâns

buze şi pumni

şi plictiseală măruntă

mai iei o barcă sub citire şi clatini Sena

podurile

îndrăgostiţii

pică precum prunele

aşa că repet

viaţa e o curvă cu urechi frumoase

cine are să audă

Dinăuntru

plăpândă abia ţinîndu-se pe picioare

făptură suflet necules

rostogolită-n omătul roşu ars de  soare

sub limba lui de înţeles

primăvară cu ochii speriaţi

de aşteptările celor care o ucid

la naştere şi mult timp după aceea

primăvară rupând maluri şi nervi

metafore pe buzele  vinete

de ultimă suflare  

suflet tranzitoriu verbul meu

e ascult

urechea mi-e la pântecele tău

când mă naşti

întreb

dinăuntru

Agale

nu îndepărta ceaţa

nu surâde

mai stăruie tristă o minută

un descântec

izvor negru în bătaia vântului

printre copaci

părul tău

agale

acum

nu e nimic

în coastele mele te aud

nori leşinaţi prăfuie

venirea ta oblojeşte umbrare

versuri pe crengi se lăfăie

e o noapte mică în fiecare celulă

te iubesc

mai departe de noi nu trece apa

şi da poţi să îmi dai numărul

de telefon al celui

care mă bântuie

în privire şi umăr

acum

auzi

acum

Orca

eu

trec

maşini parcate

orci vânând pe o plajă

a numelui meu

trotuare şi sensuri larg depărtate

putrefacţii râvnite

ceruri îmbuteliate în urma de pace

şi cler a maşinii

rupe un dumnezeu

să ne hrănim toţi

primăvara acesta

mă ninge şi întreabă

fiecare orcă

rămasă

respirând

tot un

eu

Concediu nesăbuit

nu vârfuri nalte

flori pe respiraţii

intră iasă aerul în piept

iederă pe privirea mea continuă

clipe

stalactite aşteptând un sunet pierdut

strigând după cer şi liră sau pian

e ţiuitura din urechi când aştepţi

să se întâmple ceva

şi mâna ta muşcă oceanul ca o falcă de rechin

alb

eşti aici şi nu

florile tale întârzie devreme

pe vârfurile nalte

pe cerul fără

doar negru

iluzorie secundă

şi mâna ta alintă o pierdere de vreme

un concediu nesăbuit