Ar fi putut fi o primăvară frumoasă

 O dimineață printre culori

Bineț ecătre roz, alb, albastru și verde

Petale ce îmbrățișează ramul

Iarbă peste pielea pământului

Tu îmi surâzi din fața casei

Întinzi rufe până la nori

Și vântul le umple cu miros de floare

Fredonezi ceva și inima mea îți ține ritmul

Păsări zboară în noi spre cuiburi

Auzim șoapta unui vis rămas prin preajmă

Iarna se întoarse acasă

Își uitase o năframă și-un suspin

Ar fi putut fi o primăvară frumoasă

Stocastic

 am înflorit un arbore și o mână 

razele, verdele și venele erau tot pe acoloîn parcul ultimelor fragilități 

(degetele mele despică aerul cu petale)

o lună apusă la subsoară îmi vorbește în somn de dureri menstruale

băncile se rotesc în cer precum ulii proaspăt vopsiți

decupează din aer cercuri căzătoare

și ochi albaștri se revarsă

clipind orbiți pe aleile joase

zâmbete își iau  zborul febrile

buze le așteaptă să vină cu hrană

un ceas surghiunit dintr-un coș de gunoi

ticăie stins acoperit de polen scuipat și chiștoace ostile

fractali ciorchine dezlipiți de pe o poartă 

se închid într-o mandală din

menhiri recursivi

Dumnezeu se întoarce acasă

în parcul ultimelor fragilități

27.03.2023

De primăvară

Ne privim ca două oceane

Lungi pescăruși alunecă între noi

Mareea mea e refluxul tău,

Dansul nostru sub cerul de hârtie neagră.

Ne iubim fără respir sau încetare

Fiecare amintire, umbră, fericire

Durere neîncercată de nimeni vreodată

Ni se aștern  nisip sub tălpile zilnicei ispășiri.

Agățat, rămas pironit de suprafața  oricărui Sentiment ce vine prin fereastră, mal, buze, 

Inimă și undă, 

Fluturele sorbind miere sau amar,

Rătăcit între coapsele și șoldurile noastre,

Rostuit și rotit neîncetat,  lasă la intrare zborul

Smuls din aripa primăverii.

Lumea s-a ascuns de noi.

Dimineața ne ține în brațe,

Nou născuți, înfloriți,

Înmiresmați și fără vină pentru iertare.

19.03.2023