aş vrea să
facem dragoste
să îţi intru
prin şira spinării
să îţi cunosc
morţii, viii, nemorţii, copiii nenăscuţi
-
când clipeşti
genele tale îmi sapă locul de veci
în inima
lucrurilor care ne înconjoară
(vor mai fi şi
flori care putrezesc în gările destinului
vor mai fi păsări
să încurce mersul avioanelor
şi desigur vor
mai fi acele teiubescuri spuse inutil unor telefoane de plastic şi sticlă
după încheierea
conversaţiilor voit de banale, chinuit de normale)
cuvintele care
au stat răbdătoare prin preajmă pleacă
în cele din
urmă din mine
sufletul îmi încetineşte
pot să simt asta uneori în preajma ta
trupul,
respirarea ta mă găseşte la începutul anotimpurilor
(şi ploile
care ne caută ne prind totdeauna în pat
vin la ore
nepotrivite, dar pleacă spre miazăzi trăgând norii
de peste noi)
ai uitat
reţeta lumii noastre spui, nu a ieşit
ca data
trecută ,oamenii sunt mai înalţi, oasele lor sunt goale
şi ţipetele
lor sună mai adânc decât cerul -
nu sunt decât
nişte păsări fără pământ
care nu cunosc
decât zborul
şi nu e mai
bine aşa
nu e mai bine
aşa?
hai, aş vrea
să facem dragoste iar
să îţi intru
prin şira spinării
să îţi cunosc
morţii, nemorţii, viii şi
pruncii
nenăscuţi care colcăie prin tine
