Suferinţă

nu-i aşa că o mare durere te conjugă

te simţi verb de ai suficientă imaginaţie

şi nu te uiţi urât la mine că te consider abject

că nu mă înţelegi

şi ploile ce curg pe oasele mele prin ele de fapt

că aşa sper să mă înţelegi

dar ele curg prin oasele mele privirile pietrei

curg prin ele

orice piatră sau lespede sau pasăre mă priveşte

orice bloc munte orice alcătuire orice fiinţă mă vede

şi mă judecă orice copac iarbă de anul acesta mă judecă

şi nu-i aşa că orice screensaver mă judecă murmură şi etichetează

da cesta e de genul soft sau hard--şi după tonul de apel

sunt etichetat angajările se fac în penumbra unui like sa distribuie

nu-i aşa că pot pleca vreo viaţă şi nimeni nu mă va înlocui

dar nici nu veţi observa că revin cu aceeaşi neîncredere şovăială

şterg pun o poză cu familia ce am cumpărat-o la intrare

şi încep să sufăr

Pe drumuri de munte

mi-e undeva mai aproape

buzele tale arse de sete visează palmieri şi săruturi

ochelarii de soare sunt tot mai model extralarge

cheile sunt uitate în portbagaj

lângă volanul roz idiot al unei maşini confiscate la intrarea în

plămânul care tuşeşte praf de soare în ultimele zile

ale unei existenţe care abia mai dă din coadă

ca un peşte ca un câine bătrân

mi-eşti undeva la buzunarul unde îmi ţin inima

atent să nu mă fure las volanul în fustele tale

mi-e undeva mai aproape aici parcă şofer opreşte

hei domnul aţi spus că mergem pe strada de mai departe

ia banii pleacă şi lasă-mă pe strada calistrat hogaş

îmi place numele nu că ştiu cine e dar te voi găsi aici

la o poveste cu pisoi bombănitori şi neînţeleşi

flămânzi care te întreabă de sandale de unde le ai

ce număr porţi

eşti la fel ca zorile în Anzi îmi spui

hogaş nu a fost acolo dar poate tu ai fost şi lipsa de oxigen îmi face bine

lipsesc cam mult de acasă aş deschide ferestrele dar cred că m-ai părăsi

Nici un doctor nu urcă noaptea aceasta

făpturi de ultimă seară

care urcă spre ceruri ultima oară

decolteuri morganice deşertul care mă împânzeşte

metamorfozele nimfelor sirenelor sub dune

răsturnate de simun valuri imense

şi fetele morgane cântând pentru cei de pe cămile şi în caravane

cozile lor putrede de apa lichidelor nopţi

de nisip şi urina cămilelor

moartea spulberă orice urmă a caravanei nici un beduin

nu aşteaptă noaptea polară la tropicele cancerului

nici un doctor nu urcă noaptea aceasta

voi muri înconjurat de răcnete de lei râsete de hiene

un urs polar transpirat

sare din timp în timp

binefăcător

spre mine

Hell

aş vrea să mai şi zâmbeşti

să nu mă uiţi în rafturile mărunte

în care organizezi dimineaţa toate angaralele

să nu pleci lipită de pedala acceleraţiei

limbajul ţării triunghiului bermudelor umede cu avioanele decorând pe

ceruri smiley-uri productive hell toţi să le vadă

să nu te deranjeze schimbătorul de viteze

deşi cred că nu poţi să uiţi mintea mea lipind flori

pe elasticul chiloţilor tăi unde mă declar nevăzut şi dispărut

în triunghiul bermudelor

aş vrea să mai şi zâmbeşti ai dinţi de adolescentă  zâmbetul

tău  imperfect mă cucereşte  într-un tonou fulminant

care mai adaugă câteva grade longitudine

nu că nu ar conta şi latitudinea

de fapt  norii cirrus

fac legea în această ţară

a bermudelor hell

doar este vară

Câinele orb

era un câine orb şi un om care îl plimba

câinele avea acei ochelari de soare

minim invazivi pe care orice orb îi poartă întunecaţi

era şi o privelişte pe care numai omul o vedea

florile miroseau pentru amândoi

mai mult pentru bietul câine orb

trecea şi o femeie frumoasă

sânii îi tresăltau sub ziuă iar picioarele foşneau sub fustă

câinele îşi imagina că ar vrea să fie om în aceste momente

omul îşi ţinea câinele în lesă

sau câinele îl ţinea pe el?

vorbele circulă mai greu ca aerul zilele acestea

iar petele de culoare sunt mai greu descifrabile

de exemplu acea femeie care sfâşie până şi retina unui câine orb

e de mult apusă la încheietura unei mâini

care răsună în cea mai neagră noapte

era un câine orb şi un om îl ghida pe trotuarul

dintre această realitate şi alta