Iarnă nomadă

În ziua în care îmi voi aminti de tine,
Voi ninge o pădure de brazi.
Voi îngropa un argint în poiană.
Alături de o şatră de nomazi,
Cu ghioc,descântec şi dansuri păgâne,
Prin târguri şi sate umbla-voi în iarnă.

Apoi zăpada se va topi, spre primăvară...
Călare voi pleca, pe furiş, în seară.

Sub copită, trecând prin poiană,
Un argint se-arată, a sufletului rană.