Sa aprindem iluzii condamnate
sa lasam rugul pacatelor sa arda raiul.
Daca ultima speranta ar disparea
poate vom fi mai aproape de Dumnezeu.
Aduceti toti cate o iluzie.
si ardeti-o, fumati-o ca pe un drog
inutil, dar sublim.
Nu va temeti de maine, de viitor, de timp.... lasati-l liber,
sau il veti timora..
Timpul este fiinta, are temeri si dureri.
Are nastere continua,
copilarie
adolescenta
tinerete
maturitate
batranete continua.
Si moarte.
Si suflet.
Traim si respiram alaturi de o fiinta ganditoare, cu emotii.
Timpul.
Un timp sensibil, influentabil, imatur uneori.
Sa aprindem faclii , sa ardem rai si iad
sa fugim de Golgote si mantuiri, de vesnice condamnari si
sa incercam sa intelegem ca toate acestea vin dar si pleaca.
Cu timpul.
Cu frica de moarte si mister.
Un nor capriu ca un iris pe cerul alb
al unui ochi drag
isi ploua privirea asupra mea
Ma simt iubit si stiu ca am timp.
Fiinta mea draga.
Uneori ma gandesc ca dupa moarte
voi deveni timp.
Macar cateva secunde
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu