Mor pe dealuri sperante
aduse de mijloc si neuimite
de rasarit din clipirile
pleoapei ochiilor bolnavi
Voi uita centima dragostei
desigur a noastra
lasata greu peste un iris .
Eu stiu.... Dumnezeu?
Nu voi muri in cetini si pajisti si
pagini anoste
voi duce o lupta franta peste
tot ce suntem si ne inlocuieste pervers
Moartea e singura calauza
Terna si eterna
speranta bolnava de regret circumspect.
Moarte si dealuri
Idealuri
Clipa ce te alinti si rasfeti
lasa-mi secunda
fiorul si unda
sa cred in dimineti
Pentru
Moarte.
Singur adevar.
Restul sant speculatii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu