Tortură, nu înceta niciodată
Înverşunat şi vrăşmaş mai demult ne iubeam,
Unghiile tale îmi tatuau pe spate răspuns.
Cu dorul pe cearcăne dimineaţa plecam-
Aproape de ură, iubirea nu ne era de-ajuns.
Vroiam să mint când îţi spuneam că te iubesc ...
Minţeai oare când spuneai că o să mă aştepţi?
Dansam pe o cabală, un meschin dans pământesc-
Nu-i aşa ca vroiai să te-nşel, să ai ce să ierţi?
Între noi, timpul s-a prăbuşit într-o vale.
Amintiri nocturne, strigoi neîmpărtăşiţi
Îşi scrâşnesc dinţii muşcând statui de jugulare -
Ce pace, odihnă, noi nu ne resemnăm spăşiţi...
Ardem fantasme şi iluzii bolnave pe ruguri,
Ca păsări de pradă, flămânzi ne dăm târcoale.
În orgii mă risipesc şi tu rânjind te bucuri-
Toate femeile mă privesc cu pupilele tale.
Iubirea noastră nu ne-a fost niciodată vie,
Blestemată este să dăinuie nemoartă.
Flamândă, ne înlănţuie pe vecie-
Tortură, nu înceta niciodată.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu