Viol

el îşi plimba încă mâinile

pe corpul femeii inerte

o privea cu plăcerea şi pofta

ce crescuseră odată cu vârsta şi pierderea

simţului moral şi a inutilei empatii

era cel mai liber om

doar ura îl mai înlănţuia  de câte o victimă

ura prospeţimea, viaţa lor

pe aceasta o urmărise de ani de zile

o lovise cu maşina noaptea târziu

într-o parcare la supermarket

o dusese în biroul lui unde mirosea a nuc proaspăt tăiat

şi în care trona  un  tablou cu propriul portret

zâmbitor şi atotcunoscător

o violase plină de sânge

şi aproape moartă

îşi băgase în vaginul şi gura ei tot ce ani de zile

îşi imaginase că ar fi posibil

de la respiraţia cangrenoasă şi scuipatul aruncat printre dinţii galbeni

la mădularul bicisnic degetele lacome şi mustaţa şobolănie

faptul că totul se petrecea sub binecuvântarea acelui Eu înţelept din tablou

îi dădea senzaţia că ar fi viu cu adevărat

sporea plăcerea până la extaz

femeia se încovrigă tremurând în poziţie foetală

în timp ce zâmbitor

cel mai liber om din acel birou mirosind a nuc tăiat

urina pe ea

femeia muri în acea noapte