am
mai adus ceva nori peste oraş
erau
stingheri, deasupra unui munte rătăcit
soarele,
ei bine, soarele azi l-am tras spre miazănoapte
să nu
bată în geamurile somnului de după masă
o
pasăre se întrevede pe chipul zilei
e
când zâmbet, când întristare
o
gură nevorbitoare
şi
zburătoare spre alte săruturi
nu
mi-e linişte, mai spui, şi simt
cum
se strânge în jurul nostru
anotimpul
viitoarelor
tăceri
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu