Vis, cioburi și sărut

 

luna a spart ferestrele lumii

în case au pătruns zâne și monștri

flori din alte tărâmuri

visele altor copii

valuri cu pești  de lumină

și umbre eliberate de tulpină, de algă sau zid

 

luna a spart și lumea s-a umplut de cioburi

(clipocesc săruturi și surâsuri

înoată liniștea din marmură spre

îmbrățișările cuvântului)

 

luna a spart ferestrele și străzile au năvălit

lăsând gălăgia și noroiul pe pervaze

nimeni nu a mai ieșit din casele

unde străzile se plimbau fumând în voie

prin dormitoare, bucătării și livinguri

prin trupuri, artere și ochi

 

apoi luna a părăsit pământul

și nimeni nu a plâns cu lacrimi, cioburi sau sărut

casele au împietrit

goale

sfidând așteptări și deșteptări

depărtări și apropieri unite

în zâmbetul unui somn

care se cațără iederă

pe glezna proaspăt răsărită

a copacului

a frunzei și dorului

din pieptul meu

unde luna s-a adăpostit