A.T.I.

 

Nu mai sunați.

Greu vă răspund, respirația

îmi ajunge doar să vă iubesc.

Și timpul asistentei, e cel mai prețios

lucru

în

încă viața mea.

Inima s-a răsucit în corp, doare

și bate înspre patul umed.

Genunchii îmi plâng,

ar dori să se poată îndoi înspre rugăciune.

Simt o umbră

în amintiri.

Dar respir încă.

Nu mai sunați.