Ecou al meu

 Ecou al meu

întotdeauna mai există

o părere, o umbră, o îndoială.

Vara asta ce se întinde pe rănile șarpelui.

Nălucă aburind oglinzi -

palate ale neadormiților regi

răsunând în închipuiri și peregrinări

de aripă, frică și condei.

Vom mai trăi, vom respira încă o toamnă.

Pasărea va mai bate cu

ciocul în gonguri de mătase.

Dar, cândva, voi trece  singur 

din această iubire albă,

cu linii zvelte și capitole nescrise,

într-o improbabilă iarnă, 

cu ninsori consemnate la cer.

Tu, un răstimp, rămâi.

Vei fi 

ecoul meu.

31.07.2022