Radio Vocea Sufletului

duminică, 20 septembrie 2026

Nu mai aud nimic inima

 Nu mai aud nimic inima


Nu mai aud nimic inima în care locuiam a încetat să mai bată

Sunt un schelet îmbrăcat de lumină

Oasele-mi de întuneric apar la fractură

Și versul litania curge din măduva fosforescentă


Zilele poartă aceleași haine

Și conduc aceleași mașini

Aceleași grimase și secunde -

Nu le mai deosebesc


Stau și luminez o stradă

Un cartier întreg și

Lecția unui copil

Dar eu nu mai aud nimic -

Inima în care locuiam 

A încetat să mai bată. 


20.09.2026

joi, 19 februarie 2026

Nuferi și clepsidre

Se apropia în seară de casa care

Își desfăcu aripile din pene și tencuială

Bătu de două ori din ele în semn de bun venit
Lacul în care se scăldase acum zece ani 
Îi apăru scurt
Între două clipiri

Și nu știu ce să mai creadă

Se gândea la conversația din dimineața aceea
Un telefon de la începutul secolului trecut
Cineva foarte calm
O voce bărbătească pe fundal de pârâituri de Gramofon
Întreba de el de părinții și bunicii lui
De iubirea vieții lui
De copiii lăsați pe malul unei alte zile
El a întrebat cine e
Întoarce clepsidra i-a mai spus vocea
După care a închis

Se grăbi să intre în casă
De  felul ei era cam nerăbdătoare
Și putea să-și ia zborul oricând

În lacul de acum zece ani
Scafandrii continuau să-l caute
Printre nuferi
Și clepsidre

19.02.2026