Ecou

scutur petale ca scrum

mi-eşti dragă de un dor

sărut un cer şi buze devin albastre

serbează-mă mândră

limpede oval

sufletul meu nor
umbrind pălăvrăgeala

unei tihne ostoite sub marmura acestei

tristeţi de mâine zbucium neprefăcut

altar spre asfinţit nesfinţit

pleoapă gene greblă frunze uscate

scutur petale scrum limpede oval

marea mea

mareea mea iubire

ecou

un ger o genune

Voi ninge  spre undeva

poate lotusul va îngenunchea copil

iar pământul va fi singura şoaptă

genunchiul meu va fi un bine

spre gerunziul unul  eu iubesc

aspru lumesc e lumea mea copile

sub ce jucăm noi dragi  sub îngeresc

of subtile lentile înfigi sub ceaţă şi cauti

o altă dimineaţă pleopăită ca un înger

ce caută fereastra în cavouri de platină albastră

albastră albastră albastră

uit de mine puţine fugi de gât nevinovată

sub cerul de genuni  pe partea stângă a adierii

sper o margine un demon al învierii

revin revin

geru meu genune

şolduri

un ceas oră
minim arcuş strecurat prin floră
rugă şi cearcăn desenat pe noapte
iubesc o roadă

bless them
blestem

draga mea de ce nu ai mânere pe şolduri
ele fără nervoase devin ca ele ce îmi astupă
timpanele în cădere spre
cetirea mea atentă
unde iubirea mea aşteaptă
ei mânere la şolduri atâta ...cer
apoi de nori noi ne strivim