plâns hoinar

suntem plânsul hoinar al lui dumnezeu

lacrimi pe cărările lumii

numai tu femeie

azi îmi eşti surâs

Frumoasa adormită

era cea mai frumoasă fată din oraş

visele ei străbăteau adolescenţii transparenţi

din fluidele cartiere ale oraşului stingher

ea visa şi undeva un adolescent se ridica de la pământ

ca o păpădie

dispărea în scurt timp cu un pocnet sec

de os rupt

în curând 

străzile vorbăreţe apartamentele fragile

şcolile ipohondre cafenelele mătăsoase

parcurile lenevoase

erau pustii de adolescenţii transparenţi

lipsiţi de vise ai acelui oraş

într-o zi fata se trezi tuşind

sângele roşu îi păta batista

soarele lumina neputinicios prin geamuri livide

au crezut că e o alergie la ambrozie sau puful

care plutea în acele zile neobişnuite prin aerul veşted

dar fata se stinse

câteva ore mai târziu

în următoarele zile

adolescenţii reapărură în oraş

unul câte unul

materializându-se cu acelaşi pocnet sec

au fost toţi prezenţi

la înmormântarea

celei mai frumoase fete care a visat vreodată

în acel oraş

Puterea

unele cuvinte trebuie să fie spuse

se vor face se vor îndeplini

alte cuvinte nu ar trebui să fie pronunţate

nu se vor făptui

va fi ca un blestem

rostit în noaptea de sfântul Andrei

la fel şi lucrurile te pot sau nu rosti

îţi pot şopti numele

dacă stai  lângă un zid ceva vreme după ce simţi că ar

trebui să pleci

te vei auzi şoptit silabisit de el

şi umbra te va părăsi

nu suntem mai mult decât simple cuvinte pentru lucruri

facem parte din limbajul pietrei şi al apei

norii mă povestesc sau mă înjură

caii îmi par cei mai trişti

mai neînţeleşi

aproape rostitorii

iar copacii

încă nu m-am gândit la ei

dar cred că ei se gândesc la mine

cu mult mai multe frunze în ultimul timp

unele cuvinte ar trebui să fie spuse

altele nu

iubesc

e cuvântul pe care încă nu ştiu dacă

a fost bine că l-am rostit

de atâtea şi atâtea ori