Radio Vocea Sufletului

vineri, 25 august 2017

Hotel



când am început să facem dragoste
au vrut să ne dea afară de la hotel
luminile s-au aprins în camerele
ocupate
neocupate
un recepționer nedormit și un bucătar bătrân
au ajuns în fața ușii noastre 7
(după doi suedezi în luna de miere
și o madam franțuzoaică cu un pudel virgin)
obscenitate indecență exhibiționism și nesimțire
erau cuvintele lătrate pe culoarul ușii noastre 7
în spatele căreia făceam dragoste
intens
necontrolat
patul imens cu cearceafuri de bambus a fost
cel care ne-a făcut să închiriem camera pentru noapte

când am început să facem dragoste
hotelul a început să geamă
copacii nehotărâți au părăsit aleea naivă
în fața uniformei unui băiat de serviciu consternat
și se înghesuiau la geamul camerei noastre
dar nu aveau loc pentru că
cerul a trimis luna
luna a trimis vântul
vântul a trimis norii
norii au trimis stropii de ploaie
să spioneze la geamul camerei noastre
evident 7
pentru că era duminică
și mâine erai tu
ieri eram eu
azi eram noi
încolăciți
nedormiți
înjurați și bombăniți
într-un hotel
în care nimeni nu mai făcuse dragoste
vreodată


vineri, 28 iulie 2017

nu pot fi



nu pot fi Dumnezeu
nu am singurătatea lui
muțenia și orbirea lui

iubirea nu poate să iubească
cuvântul nu poate să vorbească
lumina nu poate să vadă

nu pot fi Dumnezeu
eu iubesc
vorbesc
și văd

marți, 18 iulie 2017

Cinci răvașe către o cometă



1
sunt omul  de la marginea lumii
care  îți trimite scrisori clasice baroce
cu scris de călugăr în sejur la Marea Moartă
îți scriu versuri albe pe plicuri negre cu timbru înflorat
mirosind a ploaie veștedă
îți scriu despre zâmbetul unei Mona Lisa descoperită de beduini
într-o cameră funerară din Valea Regilor
sau despre inscripții găsite pe aripa unei libelule
fosilizate în chihlimbar
dar
scriu și despre strigătul florii care se lena deasupra mea
trăgându-și sevă și uitare
fericire și abandon

2
mor câteodată mai devreme
mă nasc de cele mai multe ori prea târziu 
sunt tot mai aproape de liniștile altora și
tot mai departe de secundele tale

3
sunt  aburul care ține loc de amurg și revenire
sunt singur ca o fereastra prin care sar sinucigașii
îndelungat ca o așteptare în ceruri
și prelung ca un dangăt în pieptul lucrurilor

4
te iubeam când tăceai mai frumos
decât icoanele în bisericile de lemn
dar și când îmi spuneai că iubești și marea
dar preferi îmbrățișarea mea
mi-era dor de tine chiar și când erai lângă mine
așa că primele zile nici nu am observat că ai plecat
într-o noapte te-am strigat
acum te șoptesc

5
știu că vei reveni
dar încerc să mă obișnuiesc cu gândul
că  vei pleca
până atunci
aștept
cum așteaptă un cuvânt neputincios
sunetele potrivite mâna rostitoare să îi dea
o brumă de sens