dimineața aceasta lehuză
sunt murdar de roua ei
mă curăță cu limba-i caldă
apoi moare
(complicații la naștere)
merg greoi, caraghios
sunt un pui care învață mersul
imediat după prima respirație
urmează cafeaua
și o privire spre cer
norii
fuioare agățate în spinii seninului
îi desprind cu blândețea unui pompier
lucrând ore suplimentare
se apropie amiaza și mă simt ca o ușă ce respiră
în așteptarea unei bătăi care să îi fie inimă
cerul e în continuare albastru
dar norii mi se încurcă între picioare
se alintă precum pisoii rupți de foame
le ofer niște cafea
mi-e lene să le-o reîncălzesc
