Floare la rever

nu am să dau flori unui întreg oraș
nu poate sufletul să doară îndeajuns
nici să sărute fiecare secundă
de zâmbet frumos

nu port destulă primăvară în buzunare
am doar o butonieră
și un rever cu o floare
crescută din inima mea

Cafeaua de pe buza ta

Nu pleca, ține-mi visul aproape

Să lăsăm crinii să mai cânte și noaptea.

Fii amar, inainte să-mi fie ziuă

De pe buza ta, beau cea mai bună cafea.

Stai o stea și uită-mă o lună

Să-mi fii dor, piele din rouă și brumă;

Toamnă-n focul aprins la piept de chindie

Suflet căutând în alte trupuri chirie.

Mai taci un gând și respiră o umbră

Ziua nu întârzie, măcar o secundă.

Crini-au tăcut, urcă soarele-n mine.

Pe buze-mi stăruie-amar, gustul de tine.

Și-aud cocorii scrijelind cu aripa drept în inima mea Și-aud cocorii alungând cu țipătul norii de peste ea

Încălzire

șoaptele unei zile
singure flori într-o fereastră
înțepenită

zăpada moartă
un câine alb
tras din drum

fără nicio șoaptă