Luna ca patefon

 Avem lucruri să ne spunem

De iarna trecută

Uitate prin amieze și seri întortocheate

Ascunse-n gesturi și priviri,

Topite-n vară, îmbăiate-n soare,

Reapărând la primele ninsori,

Sclipiri sfioase în aerul care ne împarte

În lucruri nespuse de alți actori

În alte ierni, mult mai departe

De aceste inimi, case și privighetori.

Avem lucruri să ne spunem,

Noi, două lucruri încă nespuse 

De alte lucruri, uitat rămase, 

Ploi mute prin streșini și zboruri,

Țigle și nori.

09.01.23

Zdrențuire

 

se ajunge la o zdrențuire a realului

imagini și halucinații apar din mers

scurgeri și infiltrații

mucegai pe tavanul ultimului etaj

lipsa unei mansarde corespunzătoare

devine un act asumat de sinucidere

așa cum iubirea  poate salva aparența

lăsând neatins inorogul esența

(mirosul de păpădie strivită sub copita inorogului în zbor de primăvară postapocaliptică)

se ajunge prea ușor la starea de coșmar ordinar 

când urlete și cadre amenință zdruncină neputincioase sita cotidiană

ar trebui să fugi speriat să te retragi înfiorat în colțișorul tău murdar și aparent sigur

mucegai pe tavan vecinii o ard pe manele beți treji pun heavy

pășești și auzi scârțâind podeaua obrazul schimonosit

și tu bănui că sub toate se ascunde o ființă timidă 

de o frumusețe tulburătoare

în stare să te ucidă

dacă o găsești

04.01.23

Pierderea unei petale

 Și s-a mai desprins o petală

Banală ovală

Într-o liniște a ei și ireală

S-a întâlnit cu moartea tuturor frunzelor

Care a sărutat-o și a lăsat-o să treacă

O altă fată a prins-o în palmă

A mirosit-o și a suflat-o în somnul

Unui copil

Adormit dar lacom

Petala ovală a căzut în somnul copilului

Adormind la trezirea lui

Și înmiresmându-i toate somnurile 

Din viața aceasta

Și în moartea următoare

Până la reîntregirea florii

Care a pierdut o petală

02.01.2023