Ușa morții
copiii întunericului își lăsau sandalele afară la intrarea în templu
clipiri răsuciri de vii între întrebări și răspunsuri ce nasc alte întrebări și nu răspunsuri
umbra lor lumină și culoare rămâne la intrare
sandalele lucind a clorofilă și mucegai în așteptare
când au ieșit au ieșit bătrâni
dureri rostogolite căzute din riduri adânci vor scăpa în lume
rugăciuni și blesteme albe vor împânzi atomi și miere
copiii bătrâni ai întunericului trăiesc etern sub steaua dublă din craniul unui templu
căzut într-un genunchi
al creației
ușa se închide
inima mea stă la marginea unei fiole de sânge
la analize au ieșit amintiri trăite de morți
o năframă a zorilor mai poate aștepta
ușa dintre vise se deschide
undeva în copilăria mea ninge
zâmbetul mamei e soare după nori
după ușa morții
20.12.2022
Nici ieri
Nici azi
Nicăieri.
Deschid ochiul drept
Cum aș deschide mâna
Cerând culoare
De la frumoase trecătoare
Pe tocuri, pe petale
Printre fumuri și verde,
Rochii și corole mișcătoare.
Deschid și ochiul stâng
Cum se ridică norul de pe înger
Cerând respirare
De la piatră și ploaie
Pe poduri, pe petale
Printre cețuri și albastru,
Munți fluizi și valuri ovale.
Nu ieri
Nu azi
adâncata mea
15.11.2022
