Eden Park

O mână spală faţa ce o dăinuie -
miracol aproape de ziua ce o tăinuie

Preacurata ploaie
setea îmi ogoaie
si un vânt zburleşte
plete de fete
ce preumblă in ceţuri
lumina lunii .
Visul îmi stăruie
la marginea lumii,
sub târâşul genunii,
nectar din pocalul timpului,
sorbit de acul anotimpului.

Vom mai trăi mâine o zi
susurând spre miazăzi -
clipocind uşor spre vest,
doi din nord
şi noi din est,
un eteric palimpsest.
......................
Pe palmele vântului
îţi limpezesc părul -
suflu argint acolo
unde era aur...
Apoi adâncit şi mirător
mă reîntorc pe aleile din Eden Park.
Îngeri someri
dau rotocoale stingheri.
Mă întreb cine îţi mai fură visele...

Clipa îmi străbate irisul
şi mă pierd de mine
în ceţuri.
Plouă pe clapele sufletului meu.
Interpretul este Dumnezeu.
Compozitorul.... sunt Eu?