Sunt spectator al vieţii mele
Dintr-un cotlon, ascuns printre umbrele..
Mă strecor bolnav în tine.
Un drog pervers picurat în vine.
Şi ce obţin e doar o iluzie
Dintr-o banală, inutilă perfuzie.
Vroiam să-ţi iau asupră-mi moartea...
Să-ţi luminez cu soarta-mi viaţa...
Dar, o Doamne, zâmbeşti atât de fals!
Aşa că plec, dansând cu umbrela, un vals...
Afară vine o iarnă care vine.
Şi ninge cu dorul meu de la tine...
Invidios, insidios şi cabotin,
Îmi savurez perfuzia meschin.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu