păşesc în aburii dimineţii.
Pe străzile oraşului
oamenii scutură florile pomilor
aprinzând ruguri blasfemice.
Îngrozit îmi văd sufletul
expus în vitrina unui magazin.
Fug din oraş
lăsând o monedă în palma
orbului de la templu.
(El mă înjură, se ridică,
Şi intră trântind uşa).
Pe dealuri,
Şerpii tăcerii
împletesc ritualuri păgâne.
Descântecul lor se aude ritmat.
Într-un ecou.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu