Vom mai astepta o zi
pana vom veni
la capatul vesniciei.
Mica plata
de tarzie si sorbita suferinta
prin paie de neguri
si brume
adunate toate in pluta
nesfarsitei sperante.
Picura timpul pe stresini celeste
se aduna apa lui in galeti si ligheane
cautandu-ne, tintindu-ne din tavane
direct in gavane
ne susura pe riduri, se lafaie-n oceane
de crude si extenuate putinte
O alta zi, obisnuita zi
pe crenelurile castelului de miazazi
unde cavaleri de clestar si smarald
lovesc in toba ce desparte
ziua de noapte
miazazi de miazanoapte
linistea de soapte
ridicolul de moarte...
Vom mai astepta o zi
pana vom veni
la inceputul vesniciei
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu