Iarna dragostei noastre
Noian de vifor acerb.
Vânătoare de vânt superb.
O umbră pe cer ca nor-
E lacrimă îngheţată, în zbor.
Sunete îngheţate în timpane moarte,
Nedesfăcute blesteme şi şoapte.
Uitare eternă şi crivăţ.
Bezmetici în al iernii dezmăţ,
Izgoniţi, nedomolit stingheri,
Visăm la paradisul de veri.
Ne amintim de nisipuri, ierburi...
Umbre suntem pe patinoarul de neguri.
Incrustaţi şi împletiţi pe clipa îngheţată.
Lespezi îmbrăţişate, încă o dată.
Şi încă o dată.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu