Ultim bagaj

Ma inchid adeseori in destine
ma tem despre noi, despre tine.
Sper sa fie zori si soare apoi,
descremenind nori intre noi.

Ma regasesc adesea in albastru
inot in lumina nevolnicului astru.
Si cer, cer salbastricelor nevoi
Sa iasa, sa dispara intre noi..

Aiurea dorm, pe polen de vise
un somn de zori printre narcise.
Ultima luntre, uitat peisaj,
respirarea ta ca ultim bagaj.

Nedeslusita iertare..
Un zbor nefiresc sub zare.

O ultima iluzie,  zeul pierdut in sufletul ierburilor,
pecete suflet, respirare a frunzelor, zapezilor...

Nechemata concluzie
fireasca deziluzie.
Un anotimp gri
fara noapte, fara zi

Nevolnici si absenti
Santem totusi prezenti.