Uneori morţi imi defilează pe retină.
Mor şi eu respirându-le pasul major.
Cortegii imense defilează sub pleoapele
mele arvunite, mercenare altor priviri.
Sinucigaşi înţelepţi albăstresc cerul ferestrelor,
umbrindu-le în legănare.
Funia lor miroase a soc şi levănţică.
Voi rupe frunza pomului numit azi cer
şi scutur pentru mâine roada lui.
Menestreli fără noimă îmi fac
respiraţie gură la gură.
Lumina ambulanţei luminează pe stradă
şi o grămadă de romi cerşesc
un antibiotic ca ultim ban de schimb.
Uneori morţi îmi defilează pe retină,
mă scuipă şi mă apasă.
Mor şi eu cu mâna la chipiul unui sol major.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu