magnolie

de mâine
îmi inchiriez braţele timide
îmbrăţişării de ninsoare
albe si albe si albe
pietre în salbe
povestim uneori de sărut
de buze peste buze şi atât
lovim cu zâmbetul un pic peste limbă
şi atât

îngeri apar pe retrovizoare
şi mă întreb de ce oare
plouă plouă in visul meu întrebând cine eşti
cine sunt eu
magnolie  de stânga pe casa scării cum urci...
şi aştept un  acel sau ceva
de poveste si  rămăşag pentru zilele aceste